ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4311/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/26.01.2022, doamna procuror A. cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 379 din 1 martie 2022, a respins cererea de transfer formulată de doamna procuror A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

Împotriva Hotărârii nr. 379 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, A. a formulat contestație.

În motivare, arată că își desfășoară activitatea în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani din data de 22.12.2017, ca urmare a emiterii de către Președintele României a Decretului nr. 1269 din data de 21.12.2017, publicat în M. Of. partea I nr. 1020 din 22.12.2017, ulterior promovării concursului de admitere în magistratură organizat de INM -sesiunea iulie - octombrie 2017.

Menționează că la momentul formulării cererii de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în contextul sesiunii de transferuri la parchete afișată pe site-ul CSM la data de 19.01.2022, în etapa I, vechimea sa efectivă în funcția de procuror definitiv, vechimea la parchetul de la care solicită transferul, precum și în gradul aferent parchetului la care solicită transferul, era de 4 ani și 1 lună.

În etapa I, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, figurau 2 posturi vacante pentru care au fost formulate 13 cereri de transfer.

Pe cele 2 posturi vacante, prin Hotărârea nr. 375/01.03.2022 și prin Hotărârea nr. 369/01.03.2022, emise de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, s-au admis cererile de transfer formulate de domnul procuror B., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, respectiv de doamna procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, ambii procurori fiind delegați pe posturi de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca. Domnul procuror B. era delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca de la data de 01.08.2021, iar doamna procuror C. era delegată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca începând cu data de 01.02.2022 (ulterior declanșării sesiunii de transferuri).

Prin Hotărârea nr. 379/01.03.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori a dispus respingerea cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, avându-se în vedere următoarele motive:

a) volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani este situat mult peste nivelul mediei naționale și mai mare decât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, situație în care, orice transfer poate destabiliza și mai mult buna funcționare a acestei unități de parchet;

b) reținând concursul cererilor de transfer formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, s-au apreciat ca prioritare cererile de transfer formulate de solicitanții delegați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în vederea asigurării continuității în activitate;

c) s-au avut în vedere avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în ce o privește pe subsemnata;

d) s-a avut în vedere că are o vechime efectivă mai mică în funcția de procuror în comparație cu cei doi procurori delegați care au solicitat transferul.

Contestatoarea consideră că hotărârea contestată a fost emisă cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în mod discriminatoriu și cu încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, pentru următoarele motive:

Nu au fost analizate toate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, respectiv cele de la art. 61

2

pct. d), i) și j) din Legea nr. 303/2004 privind vechimea la instanța sau la parchetul de la care a solicitat transferul, distanța dintre domiciliul său și parchetul la care funcționează, posibilitățile reale de navetă și starea sa de sănătate, cu toate că normele care reglementează instituția transferului au un caracter obligatoriu, potrivit noii reglementări. Lipsa referirilor în hotărâre la aceste criterii echivalează cu nemotivarea acesteia.

Totodată, aceste criterii nu au fost analizate în raport de concursul de cereri de transfer admise, formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Astfel, spre deosebire de domnul procuror B., care avea o vechime de 2 ani și 10 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, unitate de la care a solicitat transferul, contestatoarea avea o vechime în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, unitate de la care a solicitat transferul, mai mare, respectiv de 4 ani și 1 lună.

Distanța dintre domiciliul său și parchetul la care funcționează este mult mai mare, iar posibilitățile reale de navetă zilnică nu există, doar de navetă săptămânală pe o distanță de 466 km dus-întors, în raport de situația procurorilor ale căror cereri de transfer au fost admise. În acest sens arată că distanta Cluj-Napoca-Dej este de 60 km și distanța Cluj-Napoca-Gherla este de 40 km, spre deosebire de distanța Cluj-Napoca-Petroșani care este de 233 km.

De asemenea, consideră că nici criteriul privind starea de sănătate nu a fost avut în vedere, aceasta fiind diagnosticată cu fibrom uterin voluminos și sterilitate primară (sens în care a anexat cererii de transfer acte doveditoare), stare de sănătate care se agravează pe fondul navetei.

În ce privește volumul de activitate al parchetului de la care solicită transferul, numărul posturilor vacante și dificultățile de ocupare a acestora, analiza acestui criteriu s-a efectuat într-un mod eronat și discriminatoriu.

Chiar dacă volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani depășește media pe țară, iar la data soluționării cererilor de transfer exista un post vacant de conducere și un post vacant de execuție, acesta din urmă fiind indisponibilizat pentru a fi ocupat prin concursul de admitere în magistratură sesiunea iulie 2021- martie 2022 (post care a fost ocupat, fiind emis decretul de numire în funcție), la analizarea acestui criteriu au fost avute în vedere strict date statistice, fără a se corela volumul de activitate cu gradul de ocupare al schemei Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, care la data soluționării cererii de transfer era de 81 %.

Acest criteriu nu a fost corelat nici cu motivele cuprinse în avizele consultative favorabile emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, singurele în măsură să stabilească dacă admiterea cererii afecta sau nu buna funcționare a unității de parchet, avize în care s-a menționat că prin admiterea cererii sale de transfer nu este afectată activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani.

În ce privește acest criteriu, consideră că a fost discriminată în raport de doamna procuror D. căreia, prin Hotărârea nr. 388/18.04.2019 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, în contextul sesiunii de transferuri la parchete din martie- aprilie 2019, i s-a admis cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, independent de faptul că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani era peste media pe țară, iar la această unitate de parchet existau două posturi vacante de execuție.

În ce privește avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, consideră că analiza acestora s-a efectuat în mod discriminatoriu și nelegal.

Chiar dacă Legea nr. 303/2004 prevede că la soluționarea cererilor de transfer se au în vedere motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prev. la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, avizele au un caracter consultativ (și nu obligatoriu), iar competența de a decide cu privire la cererile de transfer aparține secției pentru procurori, corelând și restul criteriilor prevăzute la art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

Considerându-se prioritare motivele cuprinse în avizele consultative favorabile ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în ceea ce îi privește pe domnii procurori delegați cărora li s-au admis cererile de transfer, având în vedere că delegarea procurorilor de la parchetele de pe lângă judecătorii la alte parchete de pe lângă judecătorii din circumscripția aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel se dispune de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, conform art. 13 alin. (2) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 817/01.10.2019 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, având la bază o doză de subiectivism (în speță delegarea de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej și de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca se dispune de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj), se ajunge în situația în care practic, în mod indirect, procurorul general decide cu privire la cererile de transfer, încălcându-se prev. art. 60 din Legea nr. 303/2004.

Totodată, se creează o discriminare și o inegalitate de tratament juridic față de procurorii care nu au beneficiat de instituția delegării, fără a exista un scop legitim și o cauză obiectivă și rezonabilă, fiind încălcat principiul egalității de șanse.

Urmându-se această practică, procurorii care nu au beneficiat de instituția delegării la parchetul unde doresc să se transfere și activează pe raza altui parchet de pe lângă curtea de apel, sunt plasați în permanență într-o situație de inferioritate.

Scopul legitim este reprezentat de interpretarea și aplicarea corectă a legii, inclusiv în procedura administrativă, delegarea nefiind un criteriu prev. de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, iar faptul că cei doi procurori figurau delegați pe funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nu poate constitui o cauză obiectivă și rezonabilă reprezentată de asigurarea continuității în activitate, atât timp cât în cursul urmării penale nu există principiul continuității urmăririi penale, iar transferul procurorilor nu este în sine o cauză de natură să afecteze continuitatea în activitate.

Nu lipsit de importanță este faptul că în ce o privește pe doamna procuror C., aceasta a fost delegată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, începând cu data de 01.02.2022, după declanșarea sesiunii de transferuri, ceea ce pune sub semnul îndoielii cauza delegării acesteia, respectiv desfășurarea în condiții optime a activității Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Chiar dacă Legea nr. 303/2004 prevede faptul că la soluționarea cererilor de transfer se au în vedere motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prev. la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fără a fi indicate expres de lege, art. 61 alin. (4) din același act normativ prevede ce mențiuni cuprinde avizul consultativ, mențiuni printre care nu se regăsește mențiunea privind procurorii delegați. Această mențiune se regăsește la art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 referitor la cuprinsul referatului întocmit de compartimentul de specialitate, însă această mențiune nu echivalează cu un criteriu de transfer prevăzut de lege.

Mai mult decât atât, motivele cuprinse în avizele consultative negative trebuie să fie întemeiate, în caz contrar generându-se situații discriminatorii față de toți solicitanții care au formulat cereri de transfer.

De menționat este faptul că în ce privește acest criteriu, practica Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori a fost diametral opusă, fiind elocventă în acest sens sesiunea de transferuri din iunie 2017, context în care s-a admis cererea de transfer a doamnei procuror E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, considerându-se prioritară cererea acesteia pe criteriul distanței dintre domiciliu și parchetul unde activează, independent de avizele negative ale parchetelor implicate și de faptul că la data respectivă doi procurori care au formulat cerere de transfer erau delegați Ia Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, obținând avize favorabile de la toate parchetele implicate (domnul procuror F. și doamna procuror G.). De asemenea, nu s-a avut în vedere ca fiind prioritar criteriul volumului de activitate, posturile vacante de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și nici vechimea în funcția de procuror, comparativ cu celelalte cereri de transfer formulate.

În ce privește criteriul vechimii efective în funcția de procuror, prevăzut de art. 61

2

pct. e din Legea nr. 554/2004, consideră că acest criteriu s-a analizat în mod nelegal și discriminatoriu, apreciind-se că are o vechime efectivă mai mică în funcția de procuror în comparație cu cei doi procurori delegați care au solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și ale căror cereri au fost admise.

La calcul vechimii efective a celor doi procurori delegați, intimatul a avut în vedere și vechimea ca auditor de justiție, interpretând în mod nelegal dispozițiile art. 61

2

pct. e din Legea nr. 554/2004, încălcând astfel principiul egalității și nediscriminării prin instituirea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile.

Urmând această interpretare, intimatul a creat un privilegiu în cadrul categoriei profesionale a procurorilor și o situație discriminatorie între procurorii care fost numiți în funcție ca urmare a absolvirii Institutului Național al Magistraturii și procurorii care au fost numiți în funcție ca urmare a promovării examenului de admitere în magistratură.

Chiar dacă art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 prevede că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror. în lumina noilor modificări din 2018 ale Legii nr. 303/2004 și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 514/14.07.2021, nu se poate concluziona că această perioadă reprezintă vechime efectivă în sensul art. 61

2

pct. e din Legea nr. 303/2004, ci reprezintă vechime în magistratură.

Astfel, analizând prevederile Legii nr. 303/2004, în ce privește concursul de promovare pe loc în gradul imediat superior, după modificarea Legii nr. 303/2004 din 2018, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevede că la calcularea condiției minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare nu se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție. Având în vedere acestea, prin modificarea Legii nr. 303/2004 în anul 2018, legiuitorul a abandonat sistemul în care se cumulau atât vechimea efectivă ca judecător sau procuror, cât și cea realizată ca auditor de justiție.

Totodată, în considerentele Deciziei nr. 514/14.07.2021 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, precum și a legii în ansamblul său, Curtea Constituțională se raportează la vechimea efectivă în funcția de procuror sau judecător, fără a lua în calcul vechimea ca auditor de justiție.

Contestatoarea consideră că prin menționarea sintagmei "vechime efectivă", legiuitorul a făcut o distincție între vechimea în funcția de judecător sau procuror (vechimea în magistratură) și vechimea efectivă în funcția de procuror sau judecător, pentru a nu se crea privilegii în cadrul categoriei profesionale a judecătorilor sau procurorilor.

Având în vedere acestea, consideră că are o vechime efectivă mai mare decât domnul procuror B., acesta fiind numit în funcția de procuror stagiar în data de 01.01.2018 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești-Oaș, dată de la care a început să funcționeze efectiv ca procuror.

În concluzie, deși criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu au o ordine de prioritate și trebuie analizate cumulativ și comparativ în raport de toate cererile de transfer formulate, cât și prin prisma necesității menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a parchetelor implicate și interesul privat, în ce privește hotărârea contestată, aceste criterii nu au fost analizate în modalitatea menționată în raport de cele două cereri de transfer admise, ci în mod părtinitor și discreționar, iar motivul real care a stat la baza admiterii cererile de transfer pe cele două posturi vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, a constat strict în faptul că cei doi procurori activau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, fiind delegați pe funcții de execuție.

Având în vedere toate acestea, consideră că prin emiterea hotărârii contestate, intimatul nu a gestionat eficient resursele umane în vederea asigurării unei activități de urmărire penală corespunzătoare, proporțional cu ocrotirea drepturilor și intereselor legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă, ci a manifestat un exces de putere în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea contestației în modalitatea în care a fost formulată și motivată.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimatul susține în esență, că soluționarea cererilor de transfer s-a realizat cu respectarea justului echilibru între interesu1 individual al solicitanților și interesul general al parchetelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă, așadar, o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat.

Apreciind că în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Examinând Hotărârea nr. 646 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 379 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, prin care s-a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, formulată de doamna procuror A..

Raportat la conținutul actului administrativ atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 60, art. 61

1

și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, astfel cum au fost modificate în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curții Constituționale.

Astfel, conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61

1

:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, conform art. 61

2

din același act normativ:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind nelegalitatea hotărârii contestate, izvorâtă din modul incorect în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a considerentelor pe care se întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc exces de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 379 din 1 martie 2022 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61

1

, precum și ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege de unitățile de parchet implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru procurori a reținut motivele personale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților de parchet implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, a reținut că doamna procuror A. are o vechime în funcția de procuror și la unitatea de parchet de la care solicită transferul de 4 luni și 2 luni și deține gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, iar conform evidențelor direcției de resort, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, de la care s-a solicitat transferul, în schemă sunt prevăzute 2 posturi de conducere și 9 posturi de execuție, dintre care sunt ocupate 1 post de conducere și 8 posturi de execuție, fiind vacante 1 post de execuție și 1 post de conducere; de asemenea, 1 procuror este delegat în funcție de conducere la aceeași unitate de parchet, iar 1 post este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură.

În anul 2021, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1948, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1594, comparativ cu media națională de 1204.

Conform evidențelor direcției de specialitate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în schemă sunt prevăzute 3 posturi de conducere și 25 posturi de execuție, dintre care sunt ocupate 3 posturi de conducere și 23 posturi de execuție, fiind vacante 2 posturi de execuție; de asemenea, 2 posturi sunt temporar vacante, 1 procuror este delegat în funcție de conducere la aceeași unitate de parchet, iar 5 procurori sunt delegați la alte unități de parchet.

La această unitate, în anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1237, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 972, comparativ cu media națională de 1204.

De asemenea, din actele de la dosar rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca există 2 posturi de execuție vacante, astfel că se poate dispune admiterea a maxim 2 cereri de transfer, în condițiile în care s-au formulat 13 cereri de transfer pentru această unitate de parchet.

De asemenea, în analiza concursului de cereri transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în raport de motivele invocate, s-a arătat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca au transmis avize negative privind oportunitatea cererii de transfer, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani au comunicat avize favorabile.

Analizând concomitent cererile de transfer la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în raport de motivele invocate și criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, secția pentru procurori a apreciat că la acel moment sunt prioritare cererile de transfer formulate de solicitanții delegați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, în vederea asigurării continuității în activitate, proporțional cu cele 2 posturi de execuție vacante disponibile pentru transfer, în respectiva sesiune, la această unitate de parchet.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate, revenind secției pentru Procurori atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general, și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public, buna funcționare a parchetelor, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției, și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru procurori a observat volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani situat mult peste nivelul mediei naționale și mai mare decât la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, situație în care a apreciat că orice transfer poate destabiliza și mai mult buna funcționare a acestei unități de parchet.

În concluzie, contrar susținerilor contestatoarei, la soluționarea cererii de transfer formulate, reținând și motivele de ordin personal invocate în cerere, secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, în cauza de față fiind determinant volumul de activitate al unității de parchet de la care s-a solicitat transferul, față de care s-a apreciat că orice transfer poate destabiliza și mai mult buna funcționare a acestei unități de parchet.

De asemenea, nu sunt întrunite condițiile existenței unei discriminări, întrucât nu rezultă că a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale.

Totodată, contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că în actul administrativ atacat nu s-a reținut caracterul prioritar al motivelor cuprinse în avizele consultative, aspectele relevate în avizele exprimate fiind analizate prin coroborare cu alte criterii, respectiv numărul posturilor vacante și temporar vacante, volumul de activitate la unitățile de parchet de la care și la care s-a solicitat transferul, posibilele efecte produse asupra funcționării unităților de parchet.

Nu pot fi reținute nici criticile privind pretinsa omisiune a intimatului de a lua în considerare, la analiza cererii de transfer, motivele personale invocate în susținerea cererii, din considerentele hotărârii contestate reiese că au fost reținute toate motivele invocate, inclusiv cele personale, nerezultând, astfel cum s-a susținut în apărarea intimatului, faptul că reprezentau situații excepționale care să prevaleze față de interesele unităților de parchet implicate.

Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele parchetelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale unității de parchet de la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantei.

În aceste condiții, având în vedere motivele de mai sus, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod corect asupra cererii de transfer a magistratului în cauză, nefiind încălcate dispozițiile legale menționate privind transferul. Soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dispusă de secția pentru procurori, este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reține un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile referitoare la faptul că s-au soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeași sesiune, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a unităților de parchet implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective,

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 379 din 1 martie 2022 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de contestatoare, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 379 din 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.