ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1916/2025

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin decizia nr. 537/07.03.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A., pe care l-a obligat la plata către intimata-reclamantă B.., prin B. - Sucursala București a sumei de 11.822,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei menționate, A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului, cu consecința casării deciziei civile nr. 224/15.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.

În motivare, după reiterarea criticilor expuse în memoriu de recurs și a considerentelor deciziei pronunțate cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu art. 1.517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., revizuentul a susținut că instanța de recurs, posibil în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără a pune în discuția contradictorie a părților, a calificat o excepție absolută ca fiind o apărare de fond, iar apoi nu s-a mai pronunțat asupra acesteia, situație ce atrage incidența motivului de revizuire invocat, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și tardivității cererii de revizuire, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată.

Revizuentul nu a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 12.06.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 24.09.2025, cu citarea părților.

La termenul de judecată din 24.09.2025, Înalta Curte a respins excepțiile invocate de intimată, iar, față de împrejurarea că revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, art. 22 alin. (4) și art. 489 alin. (3) C. proc. civ. a amânat judecata cauzei la 10.12.2025, pentru ca acesta să depună la dosar, până la 06.10.2025, motivele cererii de sesizare, urmând ca intimata să formuleze punct de vedere la aceasta.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, astfel cum s-a consemnat în practica, s-a dispus constituirea unui dosar asociat, motivele invocate în susținere fiind dezbătute în acel dosar - nr. x/2025

Deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente de drept:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună tuturor motivelor de revizuire reglementate de lege se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale extraordinară de atac

În acest sens, dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. relevă că, pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În ceea ce privește "evocarea fondului" de către instanța de recurs, Înalta Curte reține faptul că această sintagma implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenței dispozițiilor legale la o stare de fapt reținută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât în stadiile procesuale anterioare.

Prin urmare, pentru a se putea solicita revizuirea unei decizii definitive, pronunțată în recurs, cum este cea dedusă judecății, pentru motivul invocat, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, iar o astfel de situație nu se regăsește în cauză.

Astfel, prin decizia nr. 537/07.03.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A., reținând, în esență, că argumentele critice expuse în cuprinsul memoriului nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei ci, examinând punctual fiecare critică formulată de recurent, a apreciat că nu sunt incidente cazurile de casare invocate de către recurent, prin raportare la cele reținute de instanțele de fond.

Sub un alt aspect, în verificarea acelorași cerințe de admisibilitate, se constată că motivul de revizuire invocat se referă la situația în care, instanța "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", având în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, toate cele trei situații vizând inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât.

Rațiunea instituirii acestui motiv de revizuire este reprezentată de respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, precum și de îndeplinirea obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății.

Revizuentul a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii intimatei raportat la art. 1.517 C. civ.

Înalta Curte reține că acest motiv nu vizează nepronunțarea de către instanța de recurs asupra unei cereri în sensul textului art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, ipoteza motivului de revizuire privind nepronunțarea instanței asupra unui lucru cerut (minus petita) se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța de fond, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri principale, adiționale, accesorii și/sau incidentale, or aserțiunile revizuentului nu pot fi circumscrise unei veritabile cereri în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci privesc, de fapt, nemulțumiri de fond asupra soluției instanței de recurs, care, din perspectiva rezolvării date criticilor de nelegalitate, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăți. Or, legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispozițiilor enunțate la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 537/07.03.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 537/07.03.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2025.