ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2025

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă la 09.06.2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamanți a cotei de participare la beneficii și pierderi, respectiv a sumelor de 195.124 RON, constând în obligația de plată a T.V.A. și de 76.337 RON, aferentă T.V.A.-ului de rambursat de la bugetul statului; au mai solicitat obligarea pârâților la plata unei cote de 1/3 din dobânda fiscală aferentă sumelor menționate, începând cu 01.06.2008 și până la data achitării efective, conform deciziei civile nr. 1058/2019 a Curții de Apel Cluj, cu mențiunea că, în baza art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., va fi precizată câtimea pretențiilor; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 708/2021 din 25.10.2021, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 966/2022 din 04.05.20222, Tribunalul Speializat Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin sentința civilă nr. 41/2022 din 03.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 1987/15.12.2023, Tribunalul Specializat Cluj a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., a autorității de lucru judecat și cea a prescripției dreptului material la acțiune; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanții au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 58/2025 din 04.02.2025, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, au susținut că instanța de apel și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 1511 C. civ. din 1864, care reglementează contractul de societate, context în care recurenții apreciază că se impune a se avea în vedere art. 1491 din același Cod.

În acest context, au arătat că sunt incidente prevederile art. 251 și art. 252 Codul comercial și că părțile au încheiat contracte tripartite, situație în care a făcut trimitere la art. 942 și art. 977 C. civ. din 1864, precum și la art. 1.266 C. civ., subliniind că în realitate a fost încheiat un contract de asociere în participațiune.

Au mai susținut că, urmare a încălcării clauzelor contractuale, pârâtul C. a avut parte de beneficii constând în deducerea de T.V.A., respectiv colectarea dobânzii fiscale, tocmai în baza asocierii în participațiune dintre părți, în pofida faptului că acest beneficiu trebuia de fapt să profite tuturor celor trei părți contractante, motiv pentru care consideră că acesta trebuia împărțit în mod egal.

În continuare, au detaliat pe larg conduita intimatului C. și au concluzionat că acesta a încălcat clauzele contractuale și normele legale deoarece a beneficiat de colectarea sumelor rezultate din rambursarea de T.V.A. și că acesta a manifestat un real abuz de drept.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 11.06.2025, intimații-pârâți C. și D. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248, raportat la art. 24, coroborat cu art. 32 și cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Dispozițiile art. 32 din aceeași ordonanță stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar art. 33 alin. (1) statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurenților obligația achitării în solidar a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.839 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurenților li s-a pus în vedere să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat, sub sancțiunea anulării cererii, potrivit dovezilor de înmânare a adresei ce le-a fost comunicată la 25 și 28.08.2025, măsură asupra căreia nu s-au conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de timbrare ce le revenea și că nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 197 C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 58/2025 din 04.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2025.