ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2025

HOTĂRÂRE
22.10.2025
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș la data de 06.10.2023, reclamanții A. și S.C. B. S.R.L., prin administrator A., au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.A., D., E., F. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții S.C. C. S.A., D., E. și F. să modifice și să transmită către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș structura acționariatului societății S.C. C. S.A., modificată fața de cea menționată în certificatul constatator nr. x/23.08.2023, în sensul că S.C. B. S.R.L. deține 58 acțiuni materializate nominale, E. - 6.721.558 acțiuni, A. - 42.469 acțiuni, F. - 10 acțiuni, să oblige pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș să înregistreze această structură a acționariatului societății S.C. C. S.A. și să oblige pârâții S.C. C. S.A., D., E. și F. să plătească dividendele ce le revin reclamanților pentru perioada 22.02.2008 - 31.12.2022.

Pe calea întâmpinării, pârâții S.C. C. S.A. și E. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților E., D., F. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș referitor la capătul doi al cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității capătului trei al cererii formulat de reclamantul A. împotriva pârâților E., D. și F., iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, invocând autoritatea de lucru judecat a sentințelor comerciale nr. 39/CC/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. x/2006 și nr. 243/CC/19.09.2017, pronunțată de același tribunal în dosarul nr. x/2017, prin care a fost confirmată structura acționariatului conform certificatului constatator nr. x/21.04.2008 și respinsă cererea de anulare a hotărârii AGA nr. 92/20.09.2006.

Prin sentința nr. 300/13.06.2024, Tribunalul Specializat Argeș a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților G., E. și F., cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată și l-a respins ca fiind introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins capătul doi al acțiunii, formulat în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, ca neîntemeiat, a respins excepția inadmisibilității capătului trei al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificat, formulat în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, ca neîntemeiat, precum și cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. și S.C. B. S.R.L. au declarat apel.

Prin decizia nr. 151/A-COM/09.04.2025, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, A. și S.C. B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, invocând motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, au susținut că instanța de apel nu le-a analizat precizările formulate în ședință publică cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat prin prisma sentinței nr. 39/CC/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr. x/2006 și sentinței nr. 243/CC/19.09.2017 pronunțată de același tribunal în dosarul nr. x/2017, cu privire la structura acționariatului conform certificatului constatator nr. x/21.04.2008, astfel că le-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ., au invocat vicii de motivare a deciziei atacate, invocând ipoteza considerentelor contradictorii, întrucât curtea de apel a recunoscut efectul pozitiv al lucrului judecat, dar nu a aplicat consecințele acestui principiu, ignorând dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care impun aplicarea dezlegărilor cu caracter obligatoriu din alte cauze anterioare, precum cele două litigii menționate.

Cât privește motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, deoarece instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, enumerând în continuare înscrisurile pe care le-au depus la dosar.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare în recurs.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cerința legii presupunând ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în cazurile de nelegalitate reglementate de această normă de drept.

Prin inițierea prezentului demers judiciar, recurenții-reclamanți au urmărit să obțină recunoașterea și înregistrarea în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș a unei anumite structuri a acționariatului S.C. C. S.A., precum și obligarea pârâților la plata dividendelor corespunzător acțiunilor pretins deținute. Acțiunea acestora a fost respinsă de instanțele de fond.

Prin recursul formulat, deși au indicat drept temei dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6,7 și 8 C. proc. civ. - potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat și când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - analiza memoriului impune concluzia că recurenta nu a dezvoltat nicio critică de veritabilă nelegalitate la adresa deciziei instanței de prim control judiciar.

Astfel, motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a fost invocat pur formal, câtă vreme titularii căii de atac nu au indicat dispozițiile procedurale încălcate și nici nu au conturat argumente susceptibile a fi circumscrise acestui caz de casare, așa încât instanței de recurs nu i s-a supus analizei niciun reper pentru examinarea legalității deciziei din această perspectivă.

Susținerile acestora referitoare la încălcarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ce reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, vor fi analizate în raport cu ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., iar cele privind încălcarea dreptului lor la apărare și la un proces echitabil prin pretinsa neluare în seamă de către curtea de apel a precizărilor formulate în ședință publică pe aceeași temă a autorității de lucru judecat, nu prezintă valențe de nelegalitate, în contextul în care nu au dezvoltat argumente prin care să releve modalitatea în care drepturile le-au fost nesocotite.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții deduc spre soluționare ipoteza motivelor contradictorii, apreciind că poate fi circumscrisă acestei situații decizia curții de apel întrucât, pe de o parte, a fost recunoscut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, iar pe de altă parte, a lipsit de efecte juridice această prezumție absolută.

În acest context, Înalta Curte amintește părților că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma motivelor contradictorii cuprinse în hotărârea atacată, vizează ipoteza unei contrarietăți între considerentele acesteia, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată sau ipoteza unei contrarietăți dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii sau invers.

Or, în cauză, dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate de către recurenți nu demonstrează incidența vreuneia dintre situațiile arătate, ci numai nemulțumirea lor față de soluția instanței de apel și modul în care le-au fost examinate susținerile privind efectele unor statuări definitive ale instanțelor de judecată în litigii anterioare.

Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., criticile recurenților vizează pretinsa neaplicare de către instanța de apel a puterii de lucru judecat a dezlegărilor date în dosarele nr. x/2006 și nr. y/2017 de Tribunalul Comercial Argeș, prin care s-ar fi tranșat chestiunea structurii acționariatului pârâtei S.C. C. S.A.

Analiza deciziei atacate relevă împrejurarea că instanța de apel, răspunzând unei critici identice formulate de reclamanți în calitate de titulari ai căii ordinare de atac, a examinat atât efectul negativ, cât și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor invocate de reclamanți, motivând amplu de ce nu poate fi reținut în cauză și evaluând hotărârile invocate prin prisma obiectului acțiunii și dezlegărilor date, astfel cum rezultă din paginile 11-14 ale hotărârii recurate, concluzia fiind că, în procesele soluționate, nu s-a reținut structura acționariatului societății pârâte în sensul arătat de autorii acțiunii.

În consecință, criticile circumscrise motivului de casare privind încălcarea autorității de lucru judecat nu vizează aspecte de nelegalitate ale hotărârii instanței de apel, ci relevă intenția recurenților-reclamanți de a obține de la instanța de recurs reevaluarea efectului hotărârilor indicate asupra prezentei cauze, conform viziunii proprii privind chestiunea litigioasă.

Caracterul formal al ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este confirmat de faptul că recurenții nu au indicat vreo normă de drept material încălcată sau aplicată greșit în calea devolutivă de atac, nici nu au dezvoltat un raționament care să justifice concluzia că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii la starea de fapt lămurită ori a ignorat regulile de drept aplicabile.

Nemulțumirea recurenților legată de modalitatea în care instanța de apel a evaluat probele, statuând, în cele din urmă, asupra netemeiniciei acțiunii lor, este o critică specifică unei căi de atac devolutive, ce nu mai poate fi reevaluată în calea extraordinară de atac a recursului, care urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție doar examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. așa fiind, o nouă analiză a situației de fapt și a probelor deja administrate nu mai poate fi supusă cenzurii și în recurs, deoarece sistemul național de drept nu recunoaște decât dublul grad de jurisdicție, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Totodată, Înalta Curte reamintește împrejurarea că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare din perspectiva rigorilor procedurale. O astfel de situație se constată și în cauza de față, din moment ce, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 151/A-COM/09.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2025
D., respectiv 17.035 acțiuni ca aparținând pârâtului E. și să dispună repunerea părților în situația anterioară, prin revenirea la numărul și la ponderea acțiunilor pe care părțile în litigiu le aveau înscrise în Registrul Acționarilor B. S
ÎCCJ 2025-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1645/2025
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 3 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. prin lichidator judi
ÎCCJ 2023-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2023
Ședința publică din data de 7 decembrie 2023 Asupra recursului civil de față; Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele: A.Obiectul acțiunii introductive. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția
ÎCCJ 2023-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 10/2023
de vânzare-cumpărare acțiuni nr. x/14.05.2012. Totodată, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, constatându-se că reclamanta A. S.A. deține un număr de 681.284 de acțiuni la societatea pârâtă D. A fost obligată pârâta D. la î
ÎCCJ 2022-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1203/2022
gere (19 iunie 2017), până la momentul plății efective; totodată, se arată că de la data scadenței până la data 3 august 2017, dobânda acumulată este în cuantum de 0,73 RON. - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Ulterior r
Sursă