ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1544/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 06.08.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 480.847,65 RON, reprezentând dobândă și penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada 31.07.2016-31.12.2017, calculate conform contractului de prestări servicii nr. x/30.06.2016, precum și cheltuielile de judecată.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru accesoriile aferente facturilor emise în perioada 31.07.2016-31.12.2016, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 38/24.11.2020, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru pretențiile aferente perioadei 30.09.2016-06.02.2017 și a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor emise în perioada 07.02.2017-31.12.2017, precum și suma de 8.413 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta S.C. A. S.A.. și pârâtul Municipiul Giurgiu, prin primar, au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1698A/12.11.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelurile, a schimbat sentința apelată, în sensul că a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere aferente perioadei 30.09.2016-04.02.2017, a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 378.119 RON, reprezentând valoarea dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente perioadei 05.02.2017-19.07.2018, a respins cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere aferente perioadei 30.09.2016-04.02.2017, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.386,19 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în fond și a sumei de 8.643,27 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii civile, Municipiul Giurgiu a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea ei și rejudecarea de către instanța de recurs, urmând a constata culpa intimatei pentru emiterea facturilor și caracterul nedatorat al accesoriilor la care recurentul a fost obligat prin hotărârea atacată.

Intimata nu a formulat întâmpinare în recurs.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 55 alin. (3

1

)

și art. 53 alin. (1

1

)

din Legea nr. 101/2016, excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional de art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., de art. 457.

În cauză, izvorul obligației deduse judecății este reprezentat de contractul nr. x/30.06.2016, încheiat conform caietului de sarcini parte a contractului de delegare prin concesiune a gestiunii activității de colectare și transport a deșeurilor municipale din județul Giurgiu, semnat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Management Eficient pentru un Județ Curat" și S.C. A. S.R.L., înregistrat sub nr. x ADI/01.06.2016 la delegatar și sub nr. 328/A./01.06.2016 la societatea delegată, încheiat în temeiul Legii serviciilor comunitare de utlități publice nr. 51/2002, cu modificările și completările ulterioare, Legii serviciului de salubrizare al localităților nr. 101/2006, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 71/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006.

Astfel, litigiul de față are ca obiect pretenții decurgând din executarea unui contract de concesiune de servicii publice, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

În ceea ce privește conținutul concret al legii indicate, care a suferit repetate modificări, Înalta Curte ia act că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Așadar, având în vedere data declanșării prezentului litigiu, 03.08.2020 - conform ștampilei aplicate de oficiul poștal al expeditorului pe plicul prin care reclamanta a trimis instanței cererea de chemare în judecată, aflat la dosarul Tribunalului Giurgiu - calea de atac se va determina, potrivit art. 24 și art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, în vigoare de la 13.07.2020.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

Iar potrivit art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (...)".

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse, sentința primei instanțe putea fi supusă numai apelului, iar decizia prin care a fost soluționată calea ordinară de atac nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ci este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Cu referire la mențiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei instanței de apel, Înalta Curte subliniază că principiul legalității căilor de atac, reglementat de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei mențiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătorești.

De aceea, dând eficiență textelor de lege enunțate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 1698A/12.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2025.