ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2266/2024

DOSAR NR. x/2021

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 06.05.2022, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 2.050.401,26 RON, reprezentând contravaloarea avansului achitat și neutilizat, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 01.10.2014, modificat prin actele adiționale 1-4, precum și la plata penalităților de 0,01% pe fiecare zi de întârziere, aplicate la valoarea avansului nerestituit indicat anterior, de la data de 10.03.2022 (15 zile de la comunicarea notificării de încetare a contractului) și până la plata efectivă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 99/2022 din 07.12.2022, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.050.401,26 RON, reprezentând contravaloare avans achitat și neutilizat, conform contractului de vânzare-cumpărare din 01.10.2014, modificat prin actele adiționale nr. 1-4; a respins ca neîntemeiate cererile de obligare a pârâtei la plata penalităților de 0,01% pe fiecare zi de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 419A/11.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a anulat ca netimbrat apelul.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, a susținut că instanța de apel i-a pus în vedere, prin adresa emisă la 17.10.2023, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 12.055 RON; ulterior, cererea formulată pentru acordarea facilităților a fost respinsă, prin încheierea din 13.11.2023, iar cererea de reexaminare a fost, de asemenea, respinsă prin încheierea din 23.01.2024, motivat de faptul că nu au fost depuse dovezi privind veniturile realizate în ultimele trei luni.

Recurenta a susținut că, la momentul primirii citației pentru primul termen de judecată, instanța nu i-a pus în vedere obligația de plată a taxei judiciare de timbru, ceea ce reprezintă o încălcare a regulilor de procedură, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Așadar, potrivit recurentei, ulterior soluționării cererii de acordare facilități, instanța nu a acordat un nou termen în care să-i permită posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru aferentă apelului, recurentei fiindu-i comunicată doar citația pentru primul termen de judecată.

La 02.07.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția netimbrării recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepția netimbrării recursului a fost respinsă, potrivit argumentației din practicaua prezentei hotărâri.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta critică modul de aplicare a normelor legale care reglementează o condiție extrinsecă cererii de apel, respectiv timbrarea acesteia, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Obligația părții de a achita taxa judiciară de timbru rezultă din conținutul art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, fiind instituită în sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri ori, cum este cazul în speță, a unei căi de atac. De la această regulă fac excepție numai cazurile expres și limitativ prevăzute de actul normativ menționat.

Determinarea momentului procesual în care partea are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru se realizează în raport cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede că taxele judiciare de timbru se achită anticipat și că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este atașată cererii, părții i se comunică obligația de prezenta dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit.

Lipsa dovezi plății taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată, în condițiile art. 470 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În cauză, în etapa regularizării apelului, constatându-se că acesta nu este timbrat, prin rezoluția din 12.10.2023 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația de a depune la dosar, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12.055 RON, calculată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea nulității apelului.

La 23.10.2023 apelantei i-a fost comunicată obligația de a achita taxa judiciară de timbru, precum și posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit adresei emisă la 17.10.2023 și procesului-verbal de înmânare din 23.10.2023, înscrisuri aflate la dosarul din apel.

Apelanta a uzat de această posibilitate, formulând cerere de acordare facilități la plata taxei judiciare de timbru, însă această cerere a fost respinsă în mod definitiv prin încheierea din 23.01.2024, când a fost soluționată cererea de reexaminare.

În acest context, în lipsa prezentării dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate, instanța de apel în mod legal a dat eficiență sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a apelului până la primul termen de judecată, acordat la data de 11.03.2024.

Astfel, susținerile recurentei potrivit cărora prin citația emisă pentru termenul din 11.03.2024 nu i s-a pus în vedere să timbreze apelul au caracter pur speculativ și nu relevă existența unui viciu de procedură din perspectiva aplicării normelor procedurale.

Așa cum s-a arătat mai sus, remedierea lipsurilor cererii de apel au fost făcute la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, în procedura reglementată de art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 200 din același Cod. Citația emisă ulterior, la 02.02.2024, a avut un caracter pur informativ, având ca unic scop înștiințarea părții cu privire la termenul de judecată fixat pentru 11.03.2024, context în care nu se mai impunea o reiterare a obligațiilor comunicate anterior, întrucât întreaga procedură legală privind completarea lipsurilor cererii de apel fusese deja parcursă.

De altfel, în cauză nu se poate susține că instanța ar fi omis îndeplinirea unor obligații procedurale, câtă vreme apelantei i-au fost comunicate atât cuantumul taxei judiciare, cât și dreptul de a solicita facilități, iar aceste proceduri s-au desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru în termenul stabilit nu poate fi justificată prin invocarea unei pretinse necunoașteri sau a lipsei unei citații ulterioare care să indice cuantumul datorat, în condițiile în care procedura de regularizare a cererii de apel fusese finalizată.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate și că nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 419A/11.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2024.