ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1575/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 iunie 2029 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub numărul x/2019, reclamantul Municipiul Giurgiu prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea facturilor nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 și 342/03.06.2019, emise de pârâtă, în valoare totală de 351.950,09 RON.

Prin sentința civilă nr. 4917 din 20 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la data de 28 august 2020 sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 149 din 24 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

Prin încheierea din 22 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a IV-a, dispunându-se înaintarea dosarului spre repartizare Secțiilor a V-a sau a VI-a Civile.

Cauza fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub numărul x/2022.

Prin decizia civilă nr. 1896 A din 13 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

Împotriva acestei decizii, la data de 27 februarie 2023, a formulat recurs reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

În motivarea recursului, s-a învederat că, urmare unui control al ANAF, prin care s-a dispus înregistrarea în evidențele contabile aparținând pârâtei a sumei de 353.354,42 RON, reprezentând penalități/majorări de întârziere, pârâta a emis pe numele reclamantului facturile nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 și 342/03.06.2019, în valoare totală de 351.950,09 RON.

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea facturilor emise de pârâtă, însă prima instanță a reținut că factura nu reprezintă un act juridic în sensul dispozițiilor C. civ., nefiind succeptibilă de anulare.

Or, a arătat recurentul, prin cererea de apel, a invocat faptul că prima instanță nu a avut în vedere motivele pentru care se impunea anularea facturilor, respectiv neconcordanța dintre suma stabilită de ANAF și cea facturată sau lipsa mențiunii privind aplicarea TVA.

Recurentul a susținut și că pârâta nu a respectat prevederile art. 1015 C. proc. civ., conform cărora este obligatorie emiterea unei somații debitorului înaintea transmiterii cererii, în speță a facturilor, pentru efectuarea plății într-un interval de 15 zile.

Astfel, conform art. 9 pct. 3 din contractul de prestări servicii nr. x/19.01.2017 încheiat între părți, recurenta, în calitate de utilizator, are dreptul să conteste facturile, în termen de 5 zile de primirea acestora, atunci când constată încălcarea prevererilor contractuale.

A concluzionat recurentul că atât prima instanță, cât și instanța de apel, în mod greșit, au apreciat că facturile fiscale nu reprezintă acte juridice.

La data de 31 martie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata A. S.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de Municipiul Giurgiu prin Primar, invocată din oficiu, reține următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Nu mai puțin, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Examinând memoriul de recurs, se constată că recurentul nu și-a întemeiat în drept cererea, precum și că aspectele evidențiate în cuprinsul acesteia nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul expune situația de fapt dedusă judecății, indicând motivele care au stat la baza demersului său judiciar și care, în opinia sa, ar justifica soluția de anulare a facturilor nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 și 342/03.06.2019, în valoare totală de 351.950,09 RON, emise de pârâtă.

Astfel, se învederează că există o neconcordanță între valoarea reprezentând majorări de întârziere, stabilită cu ocazia controlului ANAF și cea facturată de pârâtă, precum și faptul că nu rezultă nici din constatările autorității fiscale și nici din facturile emise pe numele său dacă sumele facturate sunt purtătoare de T.V.A.

Arată recurentul și faptul că pârâta nu i-a comunicat somația prevăzută la art. 1015 C. proc. civ. or, potrivit contractului de prestări servicii nr. x/19.01.2017, încheiat între părți, Municipiul Giurgiu, în calitate de utilizator, are dreptul să conteste facturile, în termen de 5 zile de primirea acestora, atunci când constată încălcarea prevederilor contractuale.

Potrivit recurentului, deși prin cererea introductivă a supus analizei instanței de judecată neregulile identificate cu privire la facturile nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 și 342/03.06.2019, ambele instanțe de fond au apreciat greșit că facturile, a căror anulare a fost solicitată, nu reprezintă acte juridice în sensul dispozițiilor C. civ., nefiind susceptibile de anulare.

Amintește Înalta Curte, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Or, se constată că, în calea extraordinară de atac, recurentul se limitează la a reitera argumentele folosite în susținerea cererii de chemare în judecată și care, în aprecierea sa, ar justifica admiterea acesteia, cu consecința anulării facturilor emise de pârâtă.

Dat fiind că în apel a avut loc o devoluare a fondului cauzei, rezultă că, pentru formularea unor veritabile motive de recurs referitoare la aspectele reținute în fond, recurentul trebuia să se raporteze la modalitatea în care instanța de apel a răspuns argumentelor și criticilor sale.

Simpla reluare a aspectelor factuale pentru care consideră că s-ar fi impus anularea facturilor nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 și 342/03.06.2019, vizând situația de fapt supusă judecății și probele administrate, cu ignorarea hotărârii atacate și a considerentelor acesteia, nu reprezintă o motivare valabilă a recursului.

În alți termeni, față de cerința legală de a motiva propriu-zis calea de atac, recurentul avea obligația să invoce, punctual, motivele de nelegalitate identificate prin raportare la judecata realizată de curtea de apel, având în vedere că obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel iar instanța de recurs se pronunță exclusiv din perspectiva legalității acesteia.

Prin urmare, având în vedere că recurenta nu a invocat critici de nelegalitate apte să fie încadrate în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul-reclamant Municipiul Giurgiu prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1896 A din 13 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL GIURGIU prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1896 A din 13 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.