ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 289/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 8 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Giurgiu, prin Consiliul Județean Giurgiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 și art. 63 din Legea nr. 101/2016 și art. 1196 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 272/CAF din 26 iunie 2019, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Giurgiu, prin Consiliul Județean Giurgiu; a constatat că nu a operat rezilierea contractului de lucrări nr. x din 12 martie 2018; a obligat-o pe pârâtă să convoace comisia pentru recepția lucrării și să întocmească procesului-verbal de recepție; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 130.900 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 8 februarie 2019 și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 RON.

Împotriva sentinței primei instanțe, Unitatea Administrativ Teritorială Județul Giurgiu, prin Consiliul Județean Giurgiu, a declarat recurs.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale, a scos cauza de pe rolul său și a trimis-o secției a VI-a Civile a aceleiași curții de apel.

Pentru a hotărî astfel, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a reținut că litigiul este de competența instanței civile, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea 101/2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a VI-a Civile a Curții de Apel București, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea nr. 85R din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secția a VI-a civilă a Curții de Apel București a constatat a fost învestită cu soluționarea unui litigiu ce decurge din executarea unui contract de lucrări de achiziții publice.

Aceeași secție a evocat dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

și art. 55 alin. (3) teza I din Legea nr. 101/2016, precum și pe cele ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma nemodificată prin Legea nr. 212/2018.

Totodată, a reținut că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 vizează atât hotărârile pronunțate în cauzele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire și în cauzele privind anularea sau nulitatea contractelor, cât și hotărârile pronunțate în cauzele privind executarea contractelor administrative.

În continuare, aceeași secție a apreciat că, în privința cauzelor referitoare la executarea contractelor administrative, legiuitorul a modificat competența numai cu privire la judecata în primă instanță, eliminând doar pentru această etapă procesuală obligativitatea soluționării cauzei de către un complet specializat în achiziții publice.

Astfel, secția a VI-a civilă a reținut că legiuitorul nu a modificat însă calea de atac și nici termenul de declarare a recursului în privința cauzelor având ca obiect executarea contractelor administrative.

De asemenea, aceeași secție a apreciat că nu poate fi primit argumentul conjunctural dedus din expunerea de motive a Legii nr. 212/2018, care modifică Legea nr. 101/2016, din moment ce legiuitorul a menținut competența de soluționare a recursului în favoarea instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 ianuarie 2020, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția VI civilă și secția a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect constatarea neîndeplinirii condițiilor pentru rezilierea contractului de lucrări nr. x din 12 martie 2018 și obligarea pârâtei la convocarea comisiei pentru recepția formală și semnarea procesului-verbal de recepție, sub sancțiunea aplicării de daune-interese și la plata facturii nr. x din 8 februarie 2019, în cuantum de 130.900 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare prestate în baza contractului.

În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 2 și art. 63 din Legea nr. 101/2016 și art. 1196 C. civ.

Așadar, reclamanta a învestit prima instanță cu soluționarea unui litigiu ce decurge din executarea unui contract de lucrări de achiziții publice.

Instanța supremă constată că acțiunea a fost soluționată în fond de un complet specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul Tribunalului Giurgiu.

De asemenea, împotriva sentinței primei instanțe, pârâta nu a declarat apel, ci direct recurs, acesta din urmă reprezentând unica cale de atac de reformare reglementată în materia contenciosului administrativ.

În aceste condiții, soluționarea în fond a cauzei de un complet specializat în materia contenciosului administrativ din cadrul Tribunalului Giurgiu impune soluționarea recursului de către o secție specializată în aceeași materie a instanței ierarhic superioare.

Prin urmare, instanța de control judiciar competentă material procesual să soluționeze recursul este secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2020.