ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 12 mai 2020
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă la data de 11 decembrie 2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta U.A.T. Municipiul Giurgiu, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.218.133,94 RON, reprezentând costuri de staționare datorate în temeiul art. 15.1 din contractul de lucrări nr. x/18.07.2016, precum și dobânda legală de la data ocazionării costurilor și până la momentul pronunțării hotărârii.
În fapt, se constată că între părți a fost semnat un contract de lucrări ce a fost atribuit reclamantei ca urmare a unei proceduri de achiziție publică. Obiectul contractului este reprezentat de lucrări de demolare a unui ferry-boat, lucrări ce au ca finalitate pregătirea terenului pentru construirea unui port trimodal, iar lucrările s-au realizat atât pe uscat, pe malul Dunării, cât și în apă. Contractul a fost dus la bun sfârșit de către reclamantă, părțile semnând în acest sens un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, fără observații din partea Comisiei de recepție.
În acest context, reclamanta a chemat în judecată pârâta U.A.T. Giurgiu solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.218.133,94 RON datorată pentru executarea necorespunzătoare a contractului încheiat între părți.
Prin sentința civilă nr. 144 din 16 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția a II-a civilă.
În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că situația dedusă judecății nu poate fi încadrată într-un litigiu de natură maritimă și fluvială, pentru a atrage competența Tribunalului Galați, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de staționare a unor utilaje și angajați, pentru perioada în care lucrările au fost sistate din ordinul executantului. Prin urmare, față de obiectul acțiunii și temeiul pretențiilor reclamantei, respectiv art. 15 din contract, instanța a apreciat că nu se poate concluziona că sunt incidente dispozițiile legale referitoare la competența instanțelor de drept maritim și fluvial, ci cele din domeniul achizițiilor publice.
În plus, s-a constatat că în materie de achiziții publice competența este una specială și se determină în raport cu prevederile speciale din această materie. În acest sens au fost reținute dispozițiile art. 53 alin. (1
1
) din Legea nr. 101/2016 care prevăd că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, motiv pentru care s-a apreciat că Tribunalul Giurgiu este competent să soluționeze litigiul pendinte.
Prin sentința civilă nr. 58/2019 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetentei teritoriale, constatând existența unui conflict negativ de competență, sens în care a dispus trimiterea dosarului pentru soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că lucrările ce fac obiectul contractului semnat de părți sunt lucrări ce au ca obiectiv pregătirea amplasamentului pentru construcția unui port la Dunăre, care presupun activități de demolare a unei instalații de transport naval, iar în materia dreptului maritim și fluvial lucrările ce fac obiectul contractului de lucrări sunt asimilate unor activități de transport naval.
În acest context, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare.
Totodată, s-a constatat că toate lucrările ce au făcut obiectul contractului de lucrări au fost realizate în limitele teritoriale indicate de art. 42
1
din Legea nr. 304/2004, respectiv lucrările nu au depășit limita milei marine 64, motiv pentru care competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Galați.
Instanța a mai reținut că toate contractele de achiziție publică se supun dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind competența teritorială și materială, însă, pentru acele contracte de achiziție publică care vizează execuția de lucrări pe Dunăre, competența teritorială și materială se determină potrivit normelor conținute de Legea nr. 304/2004, ce determină în mod particular competența instanței civile din cadrul Tribunalului Galați.
Un argument în plus reținut că către Tribunalul Giurgiu a fost acela că lucrările de demolare a unui fery-boat care au ca finalitate pregătirea terenului pentru construcția unui port se încadrează în noțiunea de construcții hidrotehnice specifice transportului naval, iar dreptul maritim și fluvial primează față de dreptul administrativ, care este drept comun.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la 23 martie 2020:
Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că obiectul litigiului îl constituie pretenții în cuantum de 1.218.133,94 RON, sumă solicitată de reclamanta A. S.R.L. pentru executarea necorespunzătoare a contractului de lucrări nr. x/18.07.2016 de către pârâta U.A.T. Municipiul Giurgiu.
Obiectul contractului privea pregătirea amplasamentului pentru construcția unui port la Dunăre, constând în executarea unor activități de demolare a unei instalații de transport naval, respectiv de amenajare a portului fluvial.
Astfel, scopul contractului de lucrări ce a fost atribuit reclamantei, ca urmare a unei proceduri de achiziție publică, fiind reprezentat de lucrări de infrastructură, activitățile din contract sunt circumscrise dispozițiilor art. 19 alin. 1it. c) pct. 1 din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, fiind activități auxiliare transportului naval.
Potrivit art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 22/1999, activitățile de transport naval care se desfășoară în porturi și pe apele naționale navigabile interioare includ activitățile auxiliare activităților de transport naval, care cuprind:
activitățile privind întreținerea și repararea infrastructurii de transport naval, semnalizarea costieră și plutitoare pentru navigație, dragajul de întreținere pentru asigurarea adâncimilor în porturi și pe căile navigabile interioare, asistența navelor la operarea mărfurilor periculoase, preluarea reziduurilor și a apelor uzate de la nave, preluarea gunoiului și a resturilor menajere de la nave;
alte activități, cum ar fi: executarea de construcții hidrotehnice specifice transportului naval, lucrările de scafandrerie realizate în apele naționale navigabile interioare și în porturi, supravegherea navelor fără echipaj, serviciile pentru nave de agrement și turism, dragajul de extracție, refurnizarea de apă, de energie electrică și de energie termică, asistența, salvarea și ranfluarea navelor, reparațiile la nave, aprovizionarea navelor.
Așadar, natura obligațiilor asumate prin contractul de lucrări nr. x/18.07.2016 atrage incidența normelor juridice specifice dreptului maritim și fluvial, iar această particularitate a litigiului conduce la încadrarea lui în sfera cauzelor de natură maritimă și fluvială, fiind incidente dispozițiile art. 42
1
lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind specializarea instanței și competența teritorială exclusivă.
Urmare a incidenței acestor dispoziții speciale, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", competența de soluționare a cauzei nu se stabilește potrivit regulii generale privind judecarea litigiilor având ca obiect executarea contractelor administrative, respectiv de către instanța de drept comun de la sediul autorității contractante.
Pentru determinarea competenței teritoriale, art. 42
1
din Legea nr. 304/2004 prevede că "în cauzele maritime și fluviale, circumscripțiile tribunalelor Constanța și Galați sunt următoarele:
a) Tribunalul Constanța: județele Constanța și Tulcea, marea teritorială, Dunărea până la mila marină 64 inclusiv;
b) Tribunalul Galați: celelalte județe, Dunărea de la mila marină 64 în amonte până la km 1.075."
Norma legală enunțată instituie un caz de competență teritorială exclusivă în cauzele maritime și fluviale, în considerarea căreia se constată că față de obiectul litigiului dedus judecății, tribunalul competent teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Galați.
În plus, se constată că, potrivit art. 36 alin. (3) Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.
În consecință, având în vedere considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Galați, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.