ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1932/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

La data de 17 aprilie 2018 s-a înregistrat pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, sub nr. x/2018, cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin sentința arbitrală nr. 68 din 31 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea arbitrală; s-a respins ca prescris capătul de cerere, prin care s-au solicitat diferențe de curs valutar; s-a admis, în parte, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă cu privire la capătul de cerere nr. x; s-au respins ca prescrise pretențiile în cuantum de 432.004,98 RON, reprezentând dobândă penalizatoare; s-a admis, în parte, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de reclamantă cu privire la capătul nr. 1 al cererii reconvenționale; s-au respins ca prescrise pretențiile aferente perioadei ianuarie 2014 - mai 2015, reprezentând dobândă penalizatoare pentru avansul nerestituit conform contract; s-a admis, în parte, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de reclamantă cu privire la capătul nr. 2 al cererii reconvenționale; s-au respins ca prescrise pretențiile în cuantum de 244.482,30 RON, reprezentând comision de utilizare plătit către BERD; s-a respins ca nefondată cererea reconvențională (capetele de cerere pentru care nu s-a dispus constatarea suspendării de drept sau respingerea ca prescrise); s-au disjuns capetele de cerere ale cererii arbitrale pentru care s-a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale ce formează dosarul nr. x/2019.

Împotriva hotărârii arbitrale, la data de 2 decembrie 2019, pârâtul Municipiul Sfântul Gheorghe a formulat acțiune în anulare, prin care a solicitat să se dispună anularea/desființarea în parte a hotărârii atacate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, sub nr. x/2019, la data de 5 decembrie 2019.

Prin încheierea din 8 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a IV-a civile a Curții de Apel București, sub nr. x/2020, la data de 30 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 28 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a IV-a civile a Curții de Apel București, invocată din oficiu, dosarul fiind trimis spre repartizare aleatorie Secțiilor a V-a sau a VI-a civile ale Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a VI-a civile a Curții de Apel București, sub nr. x/2020, la data de 16 octombrie 2020.

Prin sentința civilă nr. 38 din 3 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE împotriva sentinței arbitrale nr. 68/31.10.2019, pronunțate de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, recurentul-pârât MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 2 septembrie 2021.

Recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

S-a arătat că obiectul acțiunii arbitrale îl reprezintă solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. de obligare a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe la plata unor sume datorate, potrivit contractului nr. x/2011 și daune-interese rezultate din neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, după cum urmează:

i) diferența de curs valutar în cuantum de 224.045,36 RON;

ii) dobânda legală penalizatoare între profesioniști în cuantum de 931.816,55 RON, calculată de la data scadenței obligațiilor și până la 31 martie 2018, precum și până la data achitării efective;

iii) contravaloarea indexării pentru certificatele interimare de plată nr. x, 10, 11, 12 și 13 în cuantum de 661.807,83 RON;

iv) diferența de curs valutar în cuantum de 179.136,18 RON pentru restituirea avansului rambursat în luna martie 2016;

v) beneficiul nerealizat pentru necontinuarea/neexecutarea integrală a contractului (lucrările de reabilitare râmase neexecutate + lucrările de mentenanță PMMR neexecutate, în cuantum total de 4.480.287,41 euro):

- în principal, suma de 12.909.585,49 RON;

- în subsidiar, suma de 2.800.926,33 RON;

precum și solicitarea pârâtului din cadrul cererii reconvenționale, dobânda penalizatoare pentru avansul acordat prestatorului și nerestituit în termenul de 24 luni prevăzut în contract; comisionului de neutilizare de 0,5%, plătit către BERD, la care se adaugă daune morale.

În fața Tribunalului Arbitral, în cadrul dosarului nr. x/2018, dar și în fața Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2020, s-a învederat că raportul litigios între A. S.A. și Municipiul Sfântu Gheorghe s-a născut ca urmare a acțiunii unei autorități a Statului Român, respectiv a acțiunii Camerei de Conturi a Județului Covasna, care a desfășurat un audit în primăvara anului 2014, având ca obiect "controlul situației privind gradul de îndatorare a bugetului local, a destinației și modului de utilizare a împrumuturilor Cod 7093 - aferent perioadei 2010-2013", fiind emisă decizia nr. 16/14.05.2014.

Starea de fapt și de drept stabilită de Curtea de Conturi, prin decizia nr. 16/2014, menținută de Tribunalul Covasna, secția civilă, prin sentința civilă nr. 95 din 5 februarie 2016 prin respingerea acțiunii în anulare a Municipiului Sfântu Gheorghe (dosar nr. x/2014) și prin decizia civilă nr. 990/R/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a intrat în puterea lucrului judecat.

Tribunalul arbitral nu a avut în vedere toate circumstanțele cauzei, încălcând astfel prevederile imperative ale art. 30 din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

În concret, recurentul-pârât a susținut faptul că Tribunalul Arbitral nu a ținut cont de acțiunea Curții de Conturi și de efectele acesteia asupra raportului contractual dintre UAT Municipiul Sfântu Gheorghe și Asocierea A. S.R.L.

Curtea de Apel București s-a limitat la a face o lungă prezentare a considerentelor expuse de Tribunalul Arbitral și nu a avut în vedere faptul că anumite aspecte au fost tranșate prin hotărâre judecătorească, iar chestiunile dezlegate au intrat în puterea lucrului judecat.

Hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât instanța de judecată a încălcat prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".

Cu toate că hotărârea anterior menționată este defavorabilă pârâtului, totuși anumite aspecte din considerentele acesteia au intrat în puterea de lucru judecat.

Având în vedere considerentele sentinței civile nr. 95/05.02.2016, pronunțate de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. x/2014, care au intrat în puterea lucrului judecat, recurentul-pârât consideră că nicio altă instanță sau instituție cu activitate jurisdicțională nu va putea da o altă interpretare clauzelor contractuale referitoare la recuperarea avansului.

Tribunalul Arbitral a dat însă o interpretare diferită clauzei contractuale privind recuperarea avansului, în sensul că a considerat că avansul nu trebuie recuperat în termenul primelor 24 de plăți lunare.

Această susținere se întemeiază pe faptul că nu s-a contestat Recomandarea B., reținând:

"în esență, recomandarea emisă de expert a fost în sensul că:

- Avansul va fi recuperat conform contractului, prin intermediul primelor 24 de plăți lunare, iar nu în termen de 24 de luni de la semnarea contractului.

- Din fiecare din aceste 24 de plăți lunare, se reține un procent de 20% până la restituirea întregului avans, iar nu de 15%.

- Aceste rețineri sunt valabile până la rambursarea sumei totale plătite, cu titlu de avans, iar nu pe întreaga perioadă contractuală".

Față de aceste rețineri de la pagina 22 a hotărârii arbitrale, Tribunalul Arbitral a concluzionat, în mod greșit, că aceste plăți lunare de fapt nu se fac lunar și că pretențiile pârâtului sunt în contradicție cu recomandarea B..

Concluzia a fost menținută de Curtea de Apel București.

În opinia recurentului-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe, nu există nicio contradicție.

Sintagma "plăți lunare" arată clar că plățile se fac succesiv, lună de lună, iar nu pe parcursul întregului contract. La calculul termenului se are în vedere data plății avansului, iar începând cu această dată plățile trebuiau să se facă lună de lună, precum și recuperarea avansului. Această interpretare este în acord cu prevederile contractuale și cu Recomandarea B. și este în contradicție cu interpretarea dată de Tribunalul Arbitral, care, în mod greșit, a stabilit că primele 24 de plăți lunare nu sunt echivalente cu 24 de luni de la plata avansului.

Prin considerentele sentinței civile nr. 38/2021 s-a încălcat puterea de lucru judecat invocată de pârâtul Municipiul Sfântul Gheorghe și s-a reținut greșita interpretare a sintagmei "plăți lunare" a Tribunalului Arbitral, aspecte care atrag nelegalitatea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București.

Obligația Municipiului Sfântul Gheorghe de recuperare a avansului a fost tranșată definitiv.

Recurentul-pârât apreciază că este inadmisibil ca o instanță de judecată să interpreteze sintagma "plăți lunare", în sensul că aceste plăți nu trebuie să se facă lună de lună.

Dacă Curtea de Apel București ar fi interpretat corect sintagma "plăți lunare" ar fi putut să constate că aceste plăți trebuiau efectuate lună de lună, în baza situațiilor de lucrări, conform contractului dintre părți, iar dacă nu au fost înaintate situațiile de lucrări cu facturi care să conțină și restituirea avansului, este din cauză că aceste lucrări practic nu au fost efectuate lunar, fapt care a avut efect direct întârzierea în recuperarea avansului, culpa datorându-se exclusiv părții adverse.

În acest context, obligarea pârâtului la plata diferenței de curs valutar, nu are suport juridic, iar hotărârea pronunțată este nelegală.

Instanța de judecată face o confuzie între autoritatea de lucru judecat, care potrivit legii presupune tripla identitate de părți, de obiect și de cauză și puterea lucrului judecat care nu presupune această triplă identitate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 613 alin. (4) și art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. (prin C.) a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului și, pe cale de consecință, anularea acestuia, în temeiul prevederilor art. 489 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 10 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

La data de 25 mai 2022, recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe a transmis note scrise, la care a anexat sentința arbitrală nr. 23 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. x/2019, disjuns din dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea din 26 mai 2022, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.; a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe împotriva sentinței civile nr. 38 din 3 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, stabilindu-se termen la data de 6 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac.

Analizând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, se impune precizarea că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o sentință pronunțată în temeiul art. 613 din C. proc. civ., prin care a fost soluționată o acțiune în anulare formulată împotriva unei hotărâri arbitrale.

Rezultă că recursul formulat în cauză este supus unor limite deduse din natura juridică a acțiunii în anulare, care constituie o cale specială de atac împotriva unei hotărâri arbitrale definitive și executorii, ce poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., acestea fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse prin analogie.

Aceste motive vizează, în ansamblu, condițiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înțelegerea părților concretizată prin convenția arbitrală și cauzele de nelegalitate expres stabilite de lege.

Acțiunea în anulare nu reprezintă o veritabilă cale de atac împotriva hotărârii arbitrale, întrucât nu declanșează un control devolutiv, de fond, în ceea ce privește soluția pronunțată în arbitraj.

Cu alte cuvinte, scopul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nu este de a se verifica modul în care tribunalul arbitral a judecat pretențiile ce i-au fost deduse spre soluționare, stabilirea situației de fapt, interpretarea probatoriului și nici raționamentul avut în vedere la pronunțarea soluției, sentința arbitrală neputând fi atacată din această perspectivă.

Pe de altă parte, recursul împotriva sentinței prin care s-a respins acțiunea în anulare rămâne supus exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. și obligă recurentul să prezinte, punctual, critici de nelegalitate împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel, numai acestea fiind admisibile și având vocația de a fi examinate de instanța de recurs, în condițiile art. 483 alin. (3) din același cod.

În egală măsură, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acțiunii în anulare, astfel cum s-a statuat prin considerentul 66 din decizia nr. 1/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 284/24.03.2022.

Având în vedere aceste considerente prealabile, se va proceda la examinarea motivelor de recurs în limitele prevăzute de lege.

Înalta Curte, evaluând criticile din memoriul de recurs, circumscrise de parte, simultan, mai multor motive de nelegalitate, constată că, sub aparența incidenței cazurilor de casare invocate, recurentul reiterează în bună parte motivele formulate în cadrul acțiunii în anulare, motive care, la rândul lor, au vizat reevaluarea, în ansamblu, a litigiului pe fond, din perspectiva temeiniciei hotărârii arbitrale.

Or, așa cum în mod corect a reținut curtea de apel, acțiunea în anulare nu reprezintă o cale devolutivă și de reformare, deoarece nu poate avea ca finalitate modificarea totală sau parțială a hotărârii, ci doar anularea, pentru motive ce nu țin de fondul litigiului dintre părți, ci de aspecte extrinseci, procedurale.

În cauză, părțile, optând pentru arbitraj, ca sistem de justiție alternativă, în detrimentul jurisdicției de drept comun, s-au supus automat aplicării regulilor de procedură specifice arbitrajului, atât în ceea ce privește soluționarea propriu-zisă a cererii de arbitrare, cât și referitor la căile de atac prevăzute de lege și limitele judecării acestora.

Susținerile recurentului-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe se circumscriu ipotezei de la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dat fiind că autorul căii extraordinare de atac deduce verificării modalitatea în care curtea de apel a dezlegat motivul acțiunii în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) din același cod.

Deși a menționat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu a indicat în concret normele legale de drept material pretins încălcate, iar dezvoltarea de ansamblu a criticilor din memoriul de recurs nu face posibilă decelarea unei astfel de încălcări. De aceea, critica este apreciată ca pur formală și fără aptitudinea de a atrage controlul judiciar din perspectiva motivului de casare ce vizează încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Autorul căii de atac a mai susținut faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului; față de această susținere, Înalta Curte constată că se impută Curții de Apel București încălcarea unui principiu fundamental al procesului civil, aspect ce poate fi încadrat în motivul de casare ce vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că invocarea prevederilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. s-a făcut pur formal, întrucât recurentul nu a dezvoltat critici din care să rezulte modalitatea în care a procedat instanța de apel determinând încălcarea principiului invocat, astfel că instanța supremă nu are niciun reper pentru examinarea legalității deciziei din această perspectivă, motiv pentru care, va înlătura și această critică.

Recurentul-pârât a mai susținut faptul că Tribunalul Arbitral nu a ținut cont de acțiunea Curții de Conturi și de efectele acesteia asupra raportului contractual dintre UAT Municipiul Sfântu Gheorghe și Asocierea A. S.R.L. Curtea de Apel București s-a limitat la a face o lungă prezentare a considerentelor expuse de Tribunalul Arbitral și nu a avut în vedere faptul că anumite aspecte au fost tranșate prin hotărâre judecătorească, iar chestiunile dezlegate au intrat în puterea lucrului judecat.

Așadar, în opinia recurentului, starea de fapt și de drept stabilită de Curtea de Conturi, prin decizia nr. 16/2014, menținută de Tribunalul Covasna, secția civilă, prin sentința civilă nr. 95 din 5 februarie 2016 prin respingerea acțiunii în anulare a Municipiului Sfântu Gheorghe (dosar nr. x/2014) și prin decizia civilă nr. 990/R/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a intrat în puterea lucrului judecat.

Criticile formulate de recurent sub acest aspect sunt nefondate.

Înalta Curte reamintește că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și ea presupune tripla identitate (de părți, obiect și cauză); a doua operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv și reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, care nu mai pot fi contrazise și care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

În acest context, Înalta Curte subliniază că doar încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat se circumscrie motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., nu și încălcarea efectului pozitiv. Această concluzie este demonstrată de soluția pe care art. 497 teza finală din C. proc. civ. o reglementează, text legal potrivit căruia, atunci când casarea intervine pentru încălcarea autorității de lucru judecat, "cererea se respinge ca inadmisibilă" - măsură justificată doar în cazul efectului negativ al autorității de lucru judecat, al cărui rost este cel de a opri a doua judecată.

În cazul încălcării efectului pozitiv, ignorarea modului în care, anterior, au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți conturează o critică ce se subsumează ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că a doua critică supusă analizei, pe calea acțiunii în anulare, a vizat încălcarea de către tribunalul arbitral a dispozițiilor art. 30 din Regulile de Procedură Arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în sensul că nu a ținut cont și nu a dat efect constatărilor Curții de Conturi din cadrul deciziei nr. 16/14.05.2014, rămasă definitivă prin sentința civilă nr. 95/05.02.2016 a Tribunalului Covasna, prin care s-a stabilit că este legală obligația reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sfântu Gheorghe de recuperare a avansului achitat asocierii.

Sub acest aspect, Curtea de Apel București a reținut, în mod corect, că instanța arbitrală a analizat decizia Curții de Conturi nr. 16/2014, statuând că nici măsurile luate prin actul administrativ individual emis de această entitate, nici hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul controlului de legalitate a actului nu sunt opozabile și obligatorii față de terți, ci doar față de autoritatea publică controlată. În acest context, Curtea a ajuns la concluzia că instanța arbitrală a procedat corect la examinarea apărărilor și opiniilor părților referitoare la modul în care trebuia restituit avansul și termenele în care urma să se realizeze acest lucru.

Înalta Curte mai constată că susținerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva sentinței recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți exprimate în acțiunea în anulare, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

De altfel, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară; în fapt, aceleași motive au fost deduse curții de apel spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste faptul că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte.

Contrar celor susținute prin recursul formulat, instanța de judecată învestită cu soluționarea acțiunii în anulare nu a făcut o confuzie între autoritatea de lucru judecat și puterea lucrului judecat.

Curtea de Apel București a reținut, în mod corect, faptul că sentința civilă nr. 95 din 5 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr. x/2014, nu se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta cauză, câtă vreme nu există identitate de obiect, părți și cauză între cele două litigii, respectiv cel de pe rolul Tribunalului Covasna și cel de pe rolul arbitrajului.

Pe de o parte, art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează efectul negativ al autorității de lucru judecat, în manifestarea sa de excepție procesuală, de natură a opri a doua judecată, în măsura în care este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză.

Întrucât nu este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, se dovedește a fi legală statuarea Curții de Apel București, potrivit căreia nu se poate reține principiul autorității de lucru judecat, ca efect al unei hotărâri judecătorești.

Pe de altă parte, art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Conform acestui text de lege, hotărârea judecătorească ce statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, autoritate de lucru judecat ce privește atât dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină.

Autoritatea lucrului judecat are la bază regula conform căreia o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.

În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu mai poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, se reține că efectul pozitiv al autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești.

Cu privire la acest aspect, Curtea de Apel București a reținut, în mod judicios, că nu poate fi avută în vedere nici puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 95/05.02.2016 a Tribunalului Covasna, întrucât în cauza cu nr. x/2014 nu a fost parte pârâta A. S.R.L.

În plus, Curtea a arătat că Tribunalul Covasna nu a analizat expres modalitatea în care prevedea contractul restituirea avansului, statuând doar că acesta s-ar recupera pe o perioadă de 24 luni, fără a se referi și la momentul de la care ar curge obligația de plată. Aceasta, deoarece instanța de contencios administrativ a reținut, în esență, că reclamanta a recunoscut, cu ocazia controlului de legalitate, faptul că nu a recuperat diferența de avans și se angajează să o facă, motiv pentru care, nu se mai putea contesta măsura dispusă de Curtea de Conturi.

Cu alte cuvinte, nu s-ar putea invoca puterea de lucru judecat a considerentelor sentinței Tribunalului Covasna cu privire la modul de recuperare al avansului și cum se calculează termenul de restituire atât timp cât instanța nu a tranșat în mod clar această chestiune. Prin urmare, instanța arbitrală era în măsură să examineze prevederile contractuale și să stabilească în ce termene și în ce condiții urma să aibă loc recuperarea avansului, raportul Curții de Conturi nefiind un act obligatoriu față de societatea A. S.R.L.

Așadar, criticile subscrise de parte motivului de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., privind pretinsa încălcare a dispozițiilor imperative ale legii, au primit un răspuns specific din partea curții de apel.

Se cuvine a fi menționat faptul că puterea lucrului judecat este o prezumție legală, care operează atunci când, într-un al doilea proces, trebuie dezlegată o problemă soluționată anterior, presupunând identitate de chestiuni juridice litigioase.

În cauză, neexistând identitate de chestiuni juridice litigioase, întrucât sentința invocată nu privește același raport juridic generator de drepturi și obligații, nu se poate reține puterea de lucru judecat a acesteia, în sensul că nu ar putea fi contrazisă, întrucât ceea ce a fost judecat ar exprima adevărul juridic al raporturilor analizate în prezentul dosar.

Nu în ultimul rând, se constată că, prevalându-se de o hotărâre obținută într-un alt litigiu, în care s-a judecat alt raport juridic, în realitate, recurentul contestă temeinicia hotărârii arbitrale și repune practic în discuție fondul litigiului în încercarea de a obține o eventuală reevaluare a faptelor și a actelor deduse arbitrajului.

Or, art. 608 alin. (1) din C. proc. civ. nu permite instanței învestite cu judecarea acțiunii în anulare să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluționat pricina în fond, în fapt sau în drept.

În concluzie, statuând asupra caracterului nefondat al criticilor aduse de recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe sentinței recurate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., să respingă ca nefondat recursul.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe la plata sumei de 7.066,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe împotriva sentinței civile nr. 38 din 3 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Municipiul Sfântul Gheorghe la plata sumei de 7.066,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.