ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 45/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat tribunalului arbitral să dispună obligarea pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe la plata sumelor datorate conform contractului și la plata daunelor-interese rezultate din neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă, în cuantum total de 14.906.391,41 RON, reprezentând diferența de curs valutar, dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței obligațiilor și până la 31 august 2018, precum și până la data achitării efective, contravaloarea indexării pentru certificatele interimare de plată nr. x, 10, 11, 12 și 13 în cuantum de 661.807,83 RON, diferența de curs valutar în cuantum de 179.136,18 RON pentru restituirea avansului rambursat în luna martie 2016, beneficiul nerealizat pentru necontinuarea/neexecutarea integrală a contractului (lucrările de reabilitare rămase neexecutate și lucrările de mentenanță PMRR neexecutate, în cuantum total de 4.480.287,41 euro) și cheltuielile arbitrale ocazionate de prezentul litigiu, inclusiv cheltuielile din faza DRE.

Prin cererea reconvențională depusă la 14 iunie 2018, pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe a solicitat constatarea de către tribunalul arbitral a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării în termen a obligațiilor stabilite prin contractul nr. x/2011 în cuantum de 3.021.420,86 RON constând în 2.269.171,32 RON – dobândă penalizatoare pentru avansul acordat prestatorului și nerestituit în termenul de 24 de luni prevăzut în contract; 732.249,54 RON – comisionul de neutilizare, respectiv 0,5% plătit către BERD la care se adaugă daunele morale de 1.000.000 RON, reprezentând prejudiciu de imagine generat de disconfortul locuitorilor Municipiului Sfântu Gheorghe cauzat de starea necorespunzătoare a străzilor și trotuarelor din cauza neexecutării lucrărilor în termen ori a executării necorespunzătoare a acestor lucrări.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, Tribunalul Arbitral a respins excepția de prematuritate invocată de către pârâtă, precum și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea de daune morale. Totodată, prin această încheiere, tribunalul a unit cu fondul excepțiile prescripției dreptului material la acțiune invocate de către pârâtă, respectiv de către reclamantă; a constatat suspendarea de drept, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 a capătului de cerere având ca obiect comisionul de neutilizare, în ceea ce privește suma de 318.790,26 RON, reprezentând contravaloarea unor comisioane aferente perioadei 23 martie 2011-18 septembrie 2013; a prorogat discutarea incidenței dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu privire la capetele de cerere nr. x și 3 din cererea reconvențională după administrarea probelor necesare pentru a determina momentul nașterii creanțelor valorificate prin respectivele cereri.

Prin încheierea pronunțată la 10 aprilie 2019, Tribunalul Arbitral a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu privire la capetele de cerere nr. x și 3 din cererea reconvențională și a respins ca neîntemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale ca urmare a neîndeplinirii procedurii de sesizare a unui expert pentru analizarea disputelor. Totodată, tribunalul a repus cauza pe rol pentru discutarea excepțiilor prescripției dreptului material la acțiune invocate de către părți.

Prin sentința arbitrală nr. 68 din 31 octombrie 2019, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea arbitrală și a respins ca prescris capătul de cerere prin care se solicită diferențe de curs valutar; a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă cu privire la capătul al doilea de cerere și a respins ca prescrise pretențiile în cuantum de 432.004,98 RON, reprezentând dobândă penalizatoare; a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de reclamantă cu privire la primul capăt al cererii reconvenționale și a respins ca prescrise pretențiile aferente perioadei ianuarie 2014-mai 2015, reprezentând dobândă penalizatoare pentru avansul nerestituit conform contractului; a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de reclamantă cu privire la capătul al doilea al cererii reconvenționale și a respins ca prescrise pretențiile în cuantum de 244.482,30 RON, reprezentând comision de utilizare plătit către BERD; a respins ca nefondată cererea reconvențională (capetele de cerere pentru care nu s-a dispus constatarea suspendării de drept sau respingerea ca prescrise); a disjuns capetele de cerere ale cererii arbitrale pentru care s-a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale ce formează dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei sentințe arbitrale a formulat acțiune în anulare Municipiul Sfântu Gheorghe, constituindu-se dosarul nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 38 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă a respins acțiunea în anulare ca nefondată, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea recursului declarat de către Municipiul Sfântu Gheorghe prin decizia civilă nr. 1932 din 6 octombrie 2022, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Prin sentința arbitrală nr. 23 din 7 aprilie 2022, pronunțată în dosarul arbitral nr. x/2019, Tribunalul Arbitral din cadrul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte cererea formulată de reclamantă, în sensul că a admis în parte capătul doi al cererii prin care s-a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare între profesioniști (partea pentru care s-a respins excepția prescripției) și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 437.518,07 RON, a admis în parte capătul trei al cererii prin care s-a solicitat contravaloarea indexării pentru certificatele interimare de plată nr. x, 10, 11, 12 și 13 și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 559.667,42 RON, a admis capătul patru al cererii prin care s-a solicitat diferența de curs valutar ca urmare a restituirii avansului rambursat în luna martie 2016 la presiunea pârâtului și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 179.136,18 RON, a admis în parte capătul cinci al cererii prin care s-a solicitat beneficiul nerealizat pentru necontinuarea/neexecutarea nejustificată a contractului și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei în cuantum de 194.177,91 euro în contravaloarea RON; a admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de arbitrare și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 55.926 RON.

Împotriva acestei sentințe arbitrale a formulat acțiune în anulare Municipiul Sfântu Gheorghe, înregistrată sub nr. x/2022, și a solicitat anularea/desființarea în parte a sentinței nr. 23 din 7 aprilie 2022.

Prin încheierea din 7 iunie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe în favoarea uneia dintre secțiile civile ale Curții de Apel București specializate în litigii cu profesioniști.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a Civilă sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 88 din 3 noiembrie 2022, Curtea de Apel București– secția a VI-a Civilă a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe, solicitând instanței să caseze sentința atacată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că tribunalul arbitral nu a ținut cont de normele de drept scrise, de principiile generale de drept și a încălcat dispoziții imperative ale legii în sensul că a restricționat dreptul de acces al reclamantului la justiția statală. Susține că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a ignorat prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.. Mai arată că tribunalul arbitral a încălcat prevederile art. 2517 C. civ. și ale art. 969 C. civ. și ar fi trebuit să aplice art. 47.2 din Condițiile speciale ale contractului, situație în care reclamantul nu ar fi fost obligat la plata dobânzii legale penalizatoare.

Recurentul-reclamant afirmă că nu a invocat autoritatea, ci puterea de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 95 din 5 februarie 2016 a Tribunalului Covasna potrivit cărora la nouă luni de la încheierea contractului, prestatorul nu începuse lucrările de reabilitare. Menționează că nu a fost parte în acel proces.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reținut nulitatea recursului declarat.

Prin încheierea din 25 octombrie 2023 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Deși se indică dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile recurentului-reclamant în sensul încălcării prevederilor art. 608 alin. (1) lit. h) din același cod nu constituie veritabile critici de nelegalitate întrucât acesta uzează de calea de atac a recursului pentru a provoca o reevaluare a aspectelor de fond susținute prin acțiunea în anulare. Astfel, se invocă nerespectarea dispozițiilor art. 2517 C. civ. referitor la stabilirea termenului de prescripție pentru fiecare certificat interimar de plată și ale art. 969 C. civ. din 1864 raportat la principiul de drept specialia generalibus derogant, precum și greșita interpretare a clauzei 47.2 din Condițiile speciale. Aceste aspecte nu pot fi examinate în calea de atac a recursului întrucât stabilirea contextului factual, pe baza dovezilor și a actelor de la dosar, este atributul exclusiv al instanțelor devolutive.

Nu pot fi analizate nici afirmațiile prin care se arată că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a ignorat faptul că s-a invocat puterea, și nu autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 95/2016 a Tribunalului Covasna deoarece recurentul nu a dezvoltat argumente concrete raportat la considerentele curții de apel.

Instanța supremă nu va avea în vedere nici celelalte susțineri din cererea de recurs prin care se face trimitere la probe și la cuantumul sumelor pe care reclamantul a fost obligat să le plătească prin sentința arbitrală și prin sentința curții de apel și de care este nemulțumit deoarece rolul instanței de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinței civile nr. 88/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL SFÂNTU GHEORGHE împotriva sentinței civile nr. 88/2022 din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2024.