ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1517/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2022, pe rolul Tribunalul Suceava, secția I civilă sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. și Spitalul Orășenesc Gura Humorului au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.:

1) să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, reputație demnitate ca urmare a expresiilor denigratoare, defăimătoare, insultătoare și mincinoase întrebuințate de pârâtă la adresa reclamanților;

2) să se dispună obligarea pârâtei la înlăturarea de pe pagina personală a platformei E. și de pe grupurile "F." și "G." de pe platforma E. a postărilor și a tuturor comentariilor postate de utilizatorii platformei E., în care se fac referiri explicite la reclamanți;

3) să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 275.000 de RON, reprezentând daune morale pentru atingerea adusă dreptului la onoare, reputație și imagine și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanții au invocat art. 58, 72, 73, 252, 253, 1357 din C. civ., art. 30-31 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 92 din 16 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității primului capăt de cerere invocată de către pârâtă; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată; a constatat că pârâta a încălcat dreptul la onorare, demnitate și reputație al reclamanților A., B. și C., precum și dreptul la reputație al reclamantului Spitalului Orășenesc Gura Humorului; a obligat pârâta să procedeze la ștergerea de pe pagina sa de E. a tuturor postărilor și comentariilor în care se face referire la reclamanți, precum și să procedeze la ștergerea de pe grupurile de E. "F." și "G." a tuturor postărilor și comentariilor, efectuate de pârâtă, în care se face referire la reclamanți; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanții A., B. și C. a sumei de 1000 RON, precum și la plata către reclamantul Spitalului Orășenesc Gura Humorului a sumei de 20.000 RON; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanții A., B. și C. a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (din care 100 RON taxă judiciară de timbru și 600 RON onorariu avocat), precum și la plata către reclamantul Spitalului Orășenesc Gura Humorului a sumei de 1600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (din care 100 RON taxă judiciară de timbru și 1500 RON onorariu avocat); a obligat pe fiecare dintre reclamanți să plătească pârâtei suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta D..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a Civilă, sub nr. x/2022**, care, prin decizia civilă nr. 21 din data de 30 ianuarie 2025, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă și a obligat-o la plata către intimați a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta D., solicitând casarea hotărârii atacate, admiterea apelului astfel cum a fost formulat și, în principal respingerea acțiunii ca nefondată, iar, în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, înlăturarea din sarcina sa a obligației de a plăti reclamantului "Spitalul Orășenesc Gura Humorului" cu titlu de daune pentru pretinsa atingere adusă reputației acestuia a sumei de 20.000 RON și de a proceda la ștergerea de pe o pagină personală de E. și de pe grupurile "F." și "G." a tuturor postărilor și comentariilor efectuate cu referire la reclamanți, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), (8) din C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material în materia angajării răspunderii civile delictuale pentru pretinse încălcări ale dreptului la viața privată ocrotit de art. 71 din C. civ., la demnitate prevăzut de art. 72 din C. civ. și la imagine prevăzut de art. 73 din C. civ. în concurs cu dreptul de liberă exprimare garantat de art. 30 din Constituția României și ocrotit de art. 70 și 75 din C. civ.

În opinia sa, în mod greșit, atât instanța de apel, cât și cea de fond, analizând probatoriul administrat, a constatat îndeplinite în cauză condițiile angajării răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu.

În susținere, a prezentat situația de fapt și motivele pentru care apreciază că postările sale nu ar reprezenta o denigrare a imaginii, că acestea nu au fost lipsite de orice bază factuală reală și că era îndreptățită să facă aceste postări, întrucât cuprind dezbateri ale unor probleme importante și de actualitate pentru orașul Gura Humorului, purtate pe platforme destinate locuitorilor acestuia, totodată fiind sesizate și autoritățile competente să ia măsuri.

În opinia sa, limbajul folosit, deși pe alocuri acid, nu a depășit limitele bunului simț, nu a avut conotații umilitoare sau degradante și nu a afectat dreptul la protejarea reputației, așa cum acesta este apărat de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de dispozițiile constituționale naționale.

De asemenea, a afirmat că în cauză nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale atât din perspectiva legislației și jurisprudenței interne, inclusiv a Curții Constituționale, cât și sub lumina principiilor emanate prin hotărârile relevante din jurisprudența CEDO, apreciind că demersul reclamanților aduce atingere dreptului său la liberă exprimare, protejat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Mai arată recurenta-pârâtă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că demersurile sale au fost generate de o nemulțumire personală, aceasta acționând din perspectiva unui cadru medical avizat, cu experiență. Din această perspectivă, a criticat modalitatea în care este manageriat spitalul atât din punct de vedere administrativ, cât și din punctul de vedere al actului medical, aducând în discuție aspecte semnalate în perioada pandemiei, referitoare la timpii de așteptare foarte mari ai pacienților, la programarea defectuoasă a activității în spital, dar și la o relație lipsită de implicare între personalul medical și beneficiarii actului medical.

A precizat că postările sale au plecat de la credința sa că sănătatea este prioritară și că are dreptul și datoria să sesizeze lucrurile pe care le consideră în neregulă, intenția nefiind de jignire sau de umilire.

A mai precizat că a acționat în virtutea libertății de exprimare protejată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar limitele acestui drept trebuie analizate strict, prin raportare la circumstanțele concrete ale fiecărui caz, în acest sens făcând trimitere la cauza Axei Springer c. Germaniei- par. 78.

Potrivit recurentei-pârâte, CEDO a precizat care sunt criteriile relevante în a statua într-un sens sau altul prin raportare în prezenta cauză la calitatea reclamanților, la calitatea sa precum și la contextul în care postările au fost făcute.

Astfel, a arătat că grupurile de E. pe care s-au făcut postările au fost concepute pentru dezbaterea problemelor de actualitate din oraș - prioritate având problema sănătății, reclamanții sunt persoane care acționează într-un context public în calitate de persoane publice cu responsabilități față de comunitate, sens în care nu pot pretinde o protecție desăvârșită a elementelor ce țin de viața și activitatea lor cum, de altfel, este adevărat, nu pot fi expuși total, fără a se putea apăra, indicând în susținere cauza Petrina c. României - par. 40.

Mai menționează recurenta-pârâtă că cele dezbătute vizează aspecte din viața publică a reclamanților, iar postările conțin judecăți de valoare pe teme de interes public, pentru care dispozițiile art. 10 alin. (2) din Convenție conferă o libertate legală de exprimare.

Cu privire la afectarea reputației instituției publice - Spitalul Orășeșnesc Gura Humorului, recurenta-pârâtă a susținut, pe de o parte, că nicio postare sau comentariu nu a vizat discreditarea spitalului, ci au fost semnale de alarmă privind o instituție esențială într-o comunitate efectuate în mod constructiv, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că, urmare a postărilor, încrederea populației în instituții a fost afectată, generând un prejudiciu în acest sens, care să poată fi reparat prin plata sumei de 20.000 RON.

În opinia sa, prezintă relevanță și faptul că, în postări, s-au făcut referiri și la Primarul orașului Gura Humorului și la Prefectul Județului Suceava și la Președintele Consiliului Județean Suceava, persoane publice care nu s-au arătat deranjate de acestea, asumându-și funcțiile cu toate cele ce le implică, inclusiv critica cetățenilor.

În final, a arătat, în ceea ce privește obligarea sa de a șterge postările și comentariile de pe platformele de E., că nu mai are calitatea de membru al grupurilor și nu mai are acces la acestea, neavând nici posibilitatea de a se reînscrie.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 483, 485, 486, 487, 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, reclamanții au invocat excepția de nulitate a recursului, arătând că soluția a fost criticată doar prin prisma unor motive generale, fără a fi aduse critici în concret și punctuale privind decizia recurată, sens în care solicită anularea recursului. În subsidiar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 15 mai 2025, sub același număr de dosar, iar prin rezoluția din 3 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025, când instanța supremă a rămas în pronunțare asupra excepției nulității invocate de intimații-reclamanți prin întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, urmează a o admite și, în consecință, a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din examinarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă se constată că aceasta a formulat critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei instanței de apel.

Autoarea căii de atac încearcă să demonstreze în recurs că faptele sale nu au fost în măsură să aducă atingere dreptului la onoare (demnitate și reputație), imagine și viață privată a reclamanților A., B. și C. și dreptului la reputație a reclamantului Spitalul Orășenesc Gura Humorului, precum și că a acționat în limitele dreptului său de exprimare, or, aceste aspecte au fost stabilite de instanțele devolutive în urma evaluării probelor administrate în cauză.

Observă Înalta Curte că recurenta-pârâtă a semnalat într-un mod pur formal pretinsa aplicare greșită de către instanța de apel a dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală, întrucât în cuprinsul memoriului de recurs autoarea căii de atac a procedat la prezentarea situației de fapt din propria perspectivă, fără a explica, în concret, în ce mod instanța de apel a încălcat normele de drept material invocate, atunci când aceasta a menținut soluția primei instanțe, prin respingerea apelului.

Notează Înalta Curte că simpla nemulțumire a părții în privința hotărârii atacate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea nu este legală, nici indicarea formală a unor texte de lege (ex. art. 71, art. 72, art. 73 din C. civ.), nici trimiterile la jurisprudența CEDO, recurenta-pârâtă fiind obligată să își sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte reține că atât realitatea bazei factuale a judecăților de valoare, cât și aprecierea depășirii limitelor libertății de exprimare, respectării dreptului la imagine și a dreptului la reputație sunt chestiuni ce țin de probatoriul administrat în cauză și care, în recurs, nu poate fi reanalizat, întrucât în cadrul acestei căi de atac extraordinare nu se poate cenzura aprecierea dată de instanță mijloacelor de probă sau situației de fapt.

În egală măsură, se constată că și chestiunea corectitudinii stabilirii scopului postărilor reprezintă un aspect ce ține de aprecierea situației de fapt, în măsura în care evaluarea ei este fundamentată pe rezultatul valorificării probelor administrate, prin raportare la elemente factuale, care, față de limitele controlului realizat de instanța de recurs, excedează sferei motivelor de nelegalitate.

În atare condiții, instanța supremă reține că susținerile recurentei-pârâte nu pot fi valorificate pe calea recursului, nefiind relevate critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Pe cale de consecință, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva deciziei nr. 21 din 30 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.