ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1038/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 10.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea, prin acuzațiile aduse, a dreptului la onoare și reputație, a dreptului la imagine, cu obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii pronunțate în prezenta speță într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 71-74, art. 194 și urm., art. 1349 C. civ., art. 26 și art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 8, 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca netemeinică. Pe cale de excepție, a susținut lipsa calității sale procesuale pasive cu privire la calitatea de administrator al site-ului http://www.x.ro, având în vedere că nu este persoana care administrează acest site.

Reclamantul a precizat, la 29.08.2017, că solicită 250.000 RON, daune morale pentru încălcarea dreptului la onoare, demnitate și reputație și 250.000 RON, daune morale pentru încălcarea dreptului la imagine.

Prin sentința civilă nr. 184 din 29.01.2018, Tribunalul Ilfov, secția civilă a anulat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 250.000 RON pentru încălcarea dreptului la imagine, ca netimbrat, și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1392 A din 08.11.2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 184 din 29.01.2018 a Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea deciziei atacate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 martie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 6.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu încălcarea normelor de drept material privind efectul devolutiv al apelului, norme prevăzute de art. 476, 477 și 478 C. proc. civ.

Astfel, curtea a reținut în mod greșit că prima instanță a fost învestită exclusiv pentru postările de pe site-ul http://www.x.ro, nu și pentru publicațiile scrise realizate de către intimat ori pentru postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro.

În speță, contrar celor statuate de instanța de apel, reclamantul a solicitat plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare și reputație, respectiv a dreptului la imagine prin acuzațiile formulate de pârât, precizând în mod expres că acesta a lansat mai multe acuzații prin intermediul mai multor mijloace ce asigurau publicarea și răspândirea lor în mediul social vizat (ziare de tipul unor broșuri, articole publicate pe site-uri), cu scopul defăimării reclamantului și a activităților desfășurate de acesta, în calitate de primar.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând pârâtului, care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului. Prin acest capăt de cerere, a precizat astfel în mod expres că cererea sa se referea și la orice alt site care ar aparține pârâtului.

Recurentul a susținut că nu este corect argumentul curții potrivit căruia nu ar fi combătut concluzia instanței de fond, în sensul că aceasta ar fi fost învestită exclusiv cu analiza postărilor de pe site-ul http://www.x.ro.

Or, prin cererea de apel reclamantul a reiterat faptul că lezarea imaginii și onoarei a fost realizată inclusiv prin publicațiile de tip broșuri publicate pentru alegători și că inclusiv acestea trebuiau analizate de către instanța de control.

Mai mult, în susținerea și dovedirea cererii, în fața instanței de fond reclamantul a depus înscrisuri, publicații de tip broșuri, ziare, cât și comentarii postate pe site-urile care aparțin pârâtului. A arătat că pârâtul deține site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar această dovadă a realizat-o cu înscrisul prezentat în fotocopie, denumit "trecut - prezent - viitor", înscris care realizează un istoric al materialelor informative distribuite publicului.

Ca atare, în motivarea cererilor de chemare în judecată și de apel nu s-a raportat doar la site-urile pârâtului, ci la întregul ansamblu de mijloace și canale folosite de acesta pentru a răspândi informațiile defăimătoare la adresa reclamantului.

În consecință, față de petitul cererii, dar și de motivarea acțiunii și dovezile administrate, instanțele de judecată aveau obligația să rețină și să analizeze toate afirmațiile defăimătoare ale pârâtului, în orice formă de publicare și comunicare folosită de acesta. Aceasta, în condițiile în care chiar pârâtul a recunoscut în cuprinsul întâmpinărilor depuse în fond și apel că a realizat o informare a publicului în legătură cu anumite nereguli la nivel de primărie.

Recurentul a învederat că instanțele de fond nu au procedat la o coroborare a probatoriului administrat, respectiv a înscrisurilor depuse cu interogatoriul pârâtului, cu răspunsurile acestuia la întrebările nr. 6, 8, 9, astfel că respingerea cererii de chemare în judecată a avut în vedere faptul că din probele din dosar nu rezultă că intimatul este administratorul site-ului http://www.x.ro.

Or, prin acțiunea de față reclamantul a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru toate acuzațiile pe care le-a răspândit în toate modalitățile, nu doar pe site-ul http://www.x.ro, iar prin cererea de apel a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate.

Invocând art. 1349 C. civ., recurentul a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea acestui text de lege, în sensul că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile privind condiția caracterului ilicit al faptei ca element al răspunderii civile delictuale a intimatului.

Astfel, s-a reținut în mod eronat că faptele intimatului nu au caracter ilicit, întrucât probatoriile suplimentare din apel nu sunt relevante atât timp cât privesc un extras de pe un alt site, http://www.ivancatalin. ro, și nu sunt în legătură cu postările acestei părți pe site-ul http://www.x.ro, care rămân nedovedite.

În opinia recurentului, probatoriile suplimentare au fost făcute în raport atât de petitul cererii introductive, cât și față de cererea de apel care viza toate afirmațiile defăimătoare realizate prin intermediul publicațiilor printate și on-line.

Prin urmare, prin prisma efectului devolutiv al apelului, conturat de ceea ce s-a supus judecății și de ceea ce s-a apelat, dar și din perspectiva art. 1349 C. civ., instanța de apel avea obligația să aprecieze caracterul ilicit al faptei și modul de dovedire al acestuia și să stabilească dacă susținerile făcute reprezintă defăimări ilicite, dincolo de limita și îngrădirile unui drept la libera exprimare.

În acest sens, recurentul a arătat că faptele intimatului au un caracter ilicit întrucât acesta a depășit limitele prevăzute de dispozițiile art. 75 C. civ., acestea nefiind în niciun caz permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului.

A învederat că ceea ce ar trebui să rețină instanța este faptul că susținerile pârâtului depășesc limitele unei simple informări, întrucât afirmațiile răspândite de acesta sunt false și rău intenționate, reprezentând ironii, expresii jignitoare la adresa reclamantului, fapte neadevărate, fără fundament legal, scopul lor fiind de a crea o campanie electorală negativă pentru partea reclamantă, fiind făcute cu încălcarea drepturilor garantate de art. 8 și 10 din Convenție.

În concluzie, a solicitat a se aprecia, din coroborarea probelor administrate, că intimatul nu a avut o baza temeinică de argumentare și un interes legitim al criticilor formulate în contextul unei dezbateri publice libere.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A susținut, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și nici a unui prejudiciu, două dintre condițiile necesare pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală a intimatului.

A învederat că recurentul nu este constant în ceea ce a dedus judecății, făcând modificări ale cererii de chemare în judecată și încercând să dea o altă interpretare petitelor acțiunii atât în apel, cât și în recurs. În speță, acesta a solicitat atragerea răspunderii intimatului pentru anumite informații publicate pe site-ul http://www.x.ro, nu și pe alte site-uri sau canale ori în presă.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 9 martie 2021, Completului de filtru nr. 6 a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 08 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen pentru judecata recursului la data de 20 aprilie 2021.

Urmare a Hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8/27.01.2012 și nr. 33/31.03.2021, prin care a fost aprobată desființarea Completului cu nr. 6 din cadrul secției I civile, dosarul nr. x/2017 a fost repartizat ciclic Completului de filtru nr. 8, care a fixat termen pentru judecata recursului la data de 13 mai 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare și reputație, precum și a dreptului la imagine prin acuzațiile formulate la adresa sa, obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii judecătorești pronunțate în speță într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului.

În motivarea în fapt a cererii formulate, s-a arătat că, în perioada anterioară începerii campaniei electorale, în comuna Afumați au fost distribuite printre localnici ziare de tipul unor broșuri, prin care pârâtul a încercat și a reușit prin toate mijloacele să procedeze la defăimarea reclamantului și a activităților desfășurate de acesta, în calitate de primar, că din ansamblul articolelor postate în ziar și pe site-ul administrat de pârât (http://www.x.ro) rezultă că afirmațiile au fost de natură să contureze, în opinia publicului cititor, o percepție negativa asupra reputației reclamantului, iar, din această perspectivă, reiese că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului în ce privește existența unei fapte ilicite (postarea pe o pagină de internet - http://www.x.ro, și într-un ziar a unor informații care aduc atingere dreptului la imagine a unei persoane) și a unui prejudiciu (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane).

Reclamantul a precizat că, în ce privește caracterul defăimător al articolelor publicate pe site-ul în cauză, în speță nu s-a făcut dovada eventualei veridicități a faptelor imputate și că, în prezentul litigiu, a solicitat să se aprecieze că, prin probele ce vor fi administrate, a demonstrat o atingere a dreptului său la reputație prin afirmațiile postate pe site-ul administrat de către pârât (http://www.x.ro).

Reclamantul a învederat, la data de 29.08.2017, că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale pentru încălcarea dreptului la onoare, demnitate și reputație și a sumei de 250.000 RON, reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului la imagine.

În ședința publică din 07.11.2017, Tribunalul Ilfov a invocat din oficiu excepția netimbrării capătului de cerere privind plata daunelor morale solicitate pentru încălcarea dreptului la imagine și a admis-o, întrucât, deși s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.105 RON, aceasta nu se regăsește la dosarul cauzei.

Prin sentința pronunțată ulterior, instanța de fond a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la onoare și reputație prin articolele și comentariile publicate pe site-ul http://www.x.ro și că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, prima instanță a reținut că, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat încălcarea dreptului său la onoare și reputație prin articolele și comentariile denigratoare publicate pe site-ul http://www.x.ro, din probele administrate nu reiese că pârâtul ar avea calitatea de administrator al site-ului indicat sau că ar fi autorul articolelor indicate. Totodată, a considerat că, din înscrisurile anexate inițial acțiunii ori din cele depuse la filele x, nu rezultă că acestea reprezintă extrase de pe site-ul http://www.x.ro sau că ar aparține pârâtului. A observat că au fost atașate cererii înscrisuri în cuprinsul cărora este menționat "realizat la comanda UNPR Ilfov", însă a apreciat că acestea nu pot fi atribuite pârâtului, neexistând nicio dovadă.

Tribunalul a mai reținut că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că este administratorul site-ului http://www.ivancatalin. ro, că a realizat o publicație în care a citat un raport al Curții de Conturi și a făcut un clasament al modului în care au fost cheltuiți banii de către primărie, dar nu a adus reclamantului acuzații de furt, fals în înscrisuri sau privind câștigarea unor licitații în mod ilegal.

În acest context, având în vedere că nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte conținutul materialelor publicate pe site-ul http://www.x.ro și nici nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi administratorul acestui site, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat încălcarea dreptului la onoare și reputație prin publicațiile afișate pe site-ul http://www.ivancatalin. ro sau prin publicația scrisă realizată de pârât, ci exclusiv pentru postările pe site-ul http://www.x.ro, instanța de fond a considerat că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii unei fapte ilicite.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul, prin care a arătat că este eronată afirmația potrivit căreia nu rezultă clar că pârâtul ar fi coordonat realizarea publicației, deoarece pe prima pagină a acestei broșuri se află o imagine a acestuia alăturată numelui său, existând și recunoașterea părții pârâte că, în calitate de consilier local al comunei Afumați, a procedat la furnizarea materialelor informative în timpul campaniei electorale. A susținut că în cuprinsul broșurii se folosește expresia "clasamentul furturilor" în cadrul căruia ar fi figurat reclamantul, ceea ce reprezintă o atingere adusă reputației acestuia prin furnizarea unor informații eronate, neprobate și defăimătoare la adresa sa.

Apelantul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana intimatului, arătând că sunt dovedite fapta ilicită (postarea pe o pagina de internet - http://www.x.ro și într-un ziar a unor informații care aduc atingere dreptului la imagine a unei persoane) și prejudiciul (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane).

În concret, însă, a solicitat să se aprecieze că "reclamantul, prin probele administrate, a demonstrat o atingere a dreptului său la reputație prin afirmațiile postate pe site-ul administrat de către pârât (http://www.x.ro)".

Prin decizia recurată, curtea a constatat, în aplicarea art. 477 și 478 C. proc. civ., că instanța de fond a fost învestită de către reclamant a analiza existența unor încălcări ale dreptului la onoare și reputație, respectiv ale dreptului la imagine, prin lansarea de către pârât a unor acuzații la adresa acestuia cu ocazia campaniei electorale din 2016 în comuna Afumați, prin ziare de tipul unor broșuri, respectiv pe site-ul http://www.x.ro sau alt site (neprecizat) aparținând pârâtului.

De asemenea, a observat că prima instanță a reținut a fi învestită exclusiv pentru postările pe site-ul http://www.x.ro, iar nu pentru o publicație scrisă realizată de către pârât ori pentru postările pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar această premisă nu a fost combătută de către apelant prin criticile apelului.

Astfel, a considerat că ceea ce rămâne în analiza instanței de apel este limitat la verificarea susținerilor legate de fapta ilicită constând în postări pe site-ul http://www.x.ro, iar, prin raportarea la aceasta, probatoriile suplimentare din apel ale reclamantului nu sunt relevante atâta vreme cât privesc un extras de pe un alt site http://www.ivancatalin. ro, copii ale unor broșuri tipărite și originale ale acestora; aceste noi probe din apel nu vin să combată ceea ce a reținut prima instanță cu privire la fapta legată de pretinsele postări ale pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, care rămâne nedovedită.

Prin urmare, nefiind probată existența faptei ilicite, curtea a apreciat că nu poate fi analizat nici raportul de cauzalitate al acesteia cu pretinsul prejudiciu creat reclamantului, astfel cum impun exigențele art. 1349 C. civ.. Pe de altă parte, a reținut că lipsa caracterului ilicit al faptei incriminate determină și neîndeplinirea condiției de vinovăție a presupusului făptuitor, indiferent de forma afirmată a acesteia.

Prin cererea de recurs, printr-o primă critică formulată recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 476, 477 și 478 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că prima instanță a fost învestită exclusiv pentru postările de pe site-ul http://www.x.ro, nu și pentru publicațiile scrise realizate de către intimat ori pentru postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro.

Verificând conținutul cererii de chemare în judecată pentru stabilirea limitelor învestirii, Înalta Curte reține că reclamantul a arătat că pârâtul a lansat mai multe acuzații prin intermediul unor ziare tip broșură ori articole publicate pe site-uri și a solicitat înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând pârâtului, faptele imputate fiind justificate prin raportare la o publicație - ziar, neidentificată însă, și la mențiunile de pe site-ul http://www.x.ro.

Instanța de fond a considerat că este învestită a examina cererea reclamantului exclusiv pentru postările pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, iar nu pentru o publicație scrisă realizată de către acesta din urmă ori pentru postările pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar, în apel, reclamantul nu a criticat soluția primei instanțe, în sensul că nu s-a cercetat pricina pe fond și sub acest aspect.

În apel, susținerile reclamantului au avut în vedere împrejurarea conform căreia în mod greșit prima instanță a reținut că nu rezultă clar că pârâtul ar fi coordonat realizarea publicației, fără însă a combate faptul că instanța de control judiciar a analizat prin decizia recurată doar aspectele legate de învestirea instanței de fond, de obiectul dedus judecății, fără a verifica îndeplinirea cerințelor pentru atragerea răspunderii civile a pârâtului pentru acuzațiile aduse printr-un cotidian.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. civ., și în etapa căilor de atac procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, caz în care instanța de apel nu poate proceda la o nouă judecată decât în limitele stabilite de apelant, conform adagiului tantum devolutum quantum apellatum. Ca atare, instanța de control judiciar este obligată ca, în apel, să cenzureze hotărârea atacată numai în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Pe de altă parte, apelul, chiar dacă provoacă o nouă judecată în fond, rămâne o cale de atac de reformare prin care o instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată verifică legalitatea și temeinicia acesteia, astfel că acest control trebuie să se refere la ceea ce s-a judecat, potrivit principiul tantum devolutum quantum iudicatum, instituit de art. 478 C. proc. civ.

Or, în situația pendinte, pentru cele prezentate anterior, Înalta Curte constată că limitele rejudecării au fost în acord cu cele două principii menționate, caz în care nu sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text de lege în raport de care pot fi cenzurate aspectele legate de încălcarea unor norme de procedură.

Soluția se impune și în ceea ce privește trimiterea la postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, cu atât mai mult cu cât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat, în concret, încălcarea dreptului la onoare și reputație prin intermediul acestui site.

De altfel, împrejurarea conform căreia în susținerea și dovedirea cererii acesta ar fi depus extrase de pe acest site nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul a solicitat, expres, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat și prin aceste postări, referirile acestuia vizând în mod direct site-ul http://www.x.ro. Nimic nu îl putea împiedica pe reclamant să indice și site-ul http://www.ivancatalin. ro, în măsura în care considera că i-a fost produsă vreo vătămare, instanța de judecată nefiind ținută să analizeze, în abstract, orice afirmație pretins vătămătoare ce se regăsește într-o publicație on-line în lipsa unei legale învestiri.

Mai trebuie reținut că obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenția concretă dedusă judecății, în raport de care se stabilesc limitele în care instanța de judecată este obligată să soluționeze cererea, iar arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază aceasta concretizează acțiunea și o justifică. Prin urmare, nerespectând cerințele impuse de dispozițiile art. 194 lit. c) și dispozițiile C. proc. civ., recurentul nu este îndreptățit să susțină încălcarea prevederilor art. 477 și 478 C. proc. civ.

Înalta Curte constată, de asemenea, că nu sunt incidente dispozițiile de principiu din art. 476 C. proc. civ., care consacră în mod expres efectul devolutiv al apelului, limitele în care s-a produs judecata în apel fiind arătate anterior, conform art. 477 și 478 C. proc. civ.. În situația de față, calea de atac a fost motivată, ceea ce nu a impus o nouă judecată în fapt și în drept numai pe baza celor invocate la prima instanță, potrivit art. 476 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul a mai susținut că instanțele de fond nu au procedat la o coroborare a probatoriului administrat - înscrisuri și interogatoriu, în raport de care a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a intimatului pentru toate acuzațiile pe care le-a răspândit în toate modalitățile, nu doar pe site-ul http://www.x.ro, astfel că respingerea cererii a fost făcută în mod greșit, în considerarea faptului că din probele din dosar nu rezultă că cel chemat în judecată este administratorul site-ului http://www.x.ro. Conform celor arătate de recurent, probatoriile suplimentare au vizat toate afirmațiile defăimătoare realizate prin intermediul publicațiilor printate și on-line.

Înalta Curte reține că, în mod contrar exigențelor căii de atac promovate, prin memoriul de recurs formulat recurentul a reiterat și aspecte ale situației de fapt, criticând modul de interpretare și apreciere a dovezilor administrate de către instanța de apel, contestând concluziile deduse în urma unei atare analize.

Astfel de critici, doar în mod formal circumscrise prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu corespund recursului în actuala sa reglementare legală, ce a fost conceput ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanței de apel exclusiv pentru motivele limitativ enumerate de art. 488 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a aplicat corect normele de drept material la situația de fapt dedusă judecății, sens în care nu va reține ca motiv fondat de recurs dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Invocând art. 1349 C. civ., recurentul a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea acestui text de lege, în sensul că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile privind condiția caracterului ilicit al faptei. A solicitat a se aprecia, din coroborarea probelor administrate, că intimatul nu a avut o baza temeinică de argumentare și un interes legitim pentru criticile formulate în cadrul unei dezbateri publice libere.

Fiind învestită cu examinarea condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, cu verificarea susținerilor legate de fapta ilicită constând în postări pe site-ul http://www.x.ro, instanța de apel a concluzionat că "probatoriile suplimentare din apel ale reclamantului nu sunt relevante atâta vreme cât privesc un extras de pe un alt site - http://www.ivancatalin. ro, copii ale unor broșuri tipărite și originale ale acestora", iar aceste noi probe din apelul "nu vin să combată ceea ce a reținut prima instanță cu privire la fapta legată de pretinsele postări ale pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, care rămâne nedovedită".

În speță, în raport de situația de fapt stabilită la judecata în fond, s-a reținut că intimatul nu are calitatea de administrator al site-ului http://www.x.ro, că acesta nu este autorul postărilor menționate de recurent, iar din înscrisurile anexate acțiunii nu a rezultat că reprezintă extrase de pe site-ul http://www.x.ro, astfel că s-a statuat că nu s-a făcut dovada săvârșirii unei fapte ilicite în persona intimatului.

În atare condiții, Înalta Curte constată că, față de dispozițiile art. 1349 alin. (1) C. civ., care prevăd că "orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", nefiind probată existența faptei ilicite, nu se poate analiza nici legătura de cauzalitate cu prejudiciu pretins încercat de recurent, după cum nici vinovăția intimatului, indiferent de forma afirmată a acesteia, aspect reținut în mod corect de instanța de apel.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2021.