ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1515/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 21 august 2024, sub nr. x/2024, creditoarea A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei B., în temeiul art. 70 din Legea nr. 85/2014; desemnarea în calitate de administrator judiciar a C.., în temeiul art. 45 alin. (1) lit. d) raportat la prevederile art. 57 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; calificarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca fiind o declarație de creanță, cu posibilitatea de actualizare a accesoriilor calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței și înscrierea creanței în tabelul creditorilor.

Prin sentința nr. 1461 din data 4 decembrie 2024, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de creditoarea A. S.R.L., a admis contestația formulată de către debitoarea B. S.R.L.‚ împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditoarea A. S.R.L. și a respins, ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar D..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea A. S.R.L., prin administrator special E..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă la data de 9 ianuarie 2025, sub nr. x/2024.

Prin încheierea din 30 aprilie 2025, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. S.R.L., prin administrator special, a membrilor completului de judecată 4ALPI compus din doamna judecător F. și domnul judecător G., în cauza având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1461/04.12.2024, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petenta A. S.R.L., prin administrator special E..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 17 mai 2025, sub nr. x/2024, iar prin rezoluția din 25 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

La termenul de judecată fixat, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, urmează a o admite și, în consecință, a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, act normativ aplicabil cauzei în raport de data introducerii cererii (05.10.2022), acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

În temeiul art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Art. 486 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ. instituie obligația atașării la cererea de recurs a dovezii achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea nulității.

În speță, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, la primirea dosarului s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deși recurentei i-a fost comunicată obligația de a face dovada achitării taxei de timbru aferente recursului, partea nu s-a conformat acestei dispoziții până la primul termen de judecată, nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru ori cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în termenele imperative prevăzute de lege pentru efectuarea acestor demersuri.

În ceea ce privește dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanța supremă reține că, potrivit art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line.

În speță, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit și comunicat acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția netimbrării și, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va anula recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E., împotriva încheierii din 30 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, reținând că îndeplinirea obligației de timbrare este o condiție de legală sesizare a instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E., împotriva încheierii din 30 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.