ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1480/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2025 pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 431,08 RON contravaloare facturi neachitate pentru serviciile prestate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1427/2025 din data de 29 aprilie 2025 Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanța de judecată și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că prezenta acțiune a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 1026 și următoarele din C. proc. civ., privitoare la cererile de valoare redusă.

După evocarea dispozițiilor art. 1028 alin. (1), (2), art. 121 și art. 126 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a reținut că acțiunea are la bază un contract de prestări servicii încheiat între S.C. A. S.R.L., profesionist prestator de servicii și pârâtul consumator B., cu domiciliul în București, Sector 4 din data de 28.04.2015, așa cum rezultă din verificările efectuate din oficiu în baza de date.

Astfel fiind, instanța a reținut, în esență, că dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială exclusivă, în favoarea domiciliului consumatorului și față de situația că pârâtul are domiciliul în București, în aria de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Investită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 10334 din data de 26 iunie 2025 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de către instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială în cazul cererilor de valoare redusă se stabilește potrivit dreptului comun, iar potrivit dispozițiilor art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) fiind aplicabile.

S-a reținut că, pentru a fi incident acest text de lege, reclamantul trebuie să fie întotdeauna un profesionist, iar obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie în legătură cu raporturile juridice născute între un profesionist (în sensul art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori) și un consumator (în sensul art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor), cum este cazul în prezenta cauză.

După evocare și coroborarea dispozițiilor art. 126 alin. (1), (2) și art. 129 C. proc. civ., Judecătoria Sector 4 București a reținut că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe (cea de la domiciliul consumatorului), deci competența teritorială are un caracter absolut.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 27 alin. (1) și art. 28 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, instanța a reținut că mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective, potrivit dispozițiilor art. 91 C. civ.

Totodată, după prezentarea și interpretarea noțiunii de "domiciliu", în sens procedural, cu referire la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în materia conflictelor de competență, în cauzele având ca obiect cerere de valoare redusă, în care părțile au calitatea de profesionist, instanța a apreciat că noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu adresa cu care o persoană figurează în evidențele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Direcția pentru evidența persoanelor și administrarea bazelor de date la data sesizării instanței, ci adresa unde persoana locuiește efectiv.

Astfel fiind, a constatat că din verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, începând cu data de 28.04.2015, pârâtul figurează în evidențe cu domiciliul activ în București, însă, pârâtul nu locuiește în fapt la adresa din București sector 4, declarată în evidențele autorităților, ci la adresa din județ Galați, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de Poliția Locală Sector 4, coroborat cu procesul-verbal întocmit de Poliția Brăhășești.

S-a reținut că întrucât legea instituie o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul consumatorului la data introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât pârâtul, care este consumator, avea la data introducerii acțiunii domiciliul în comuna Brăhășești, sat Toflea, județ Galați, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 9 iulie 2025, sub același număr de dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Tecuci competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului poartă asupra unei cereri de valoare redusă formulate de un profesionist împotriva unui consumator, astfel că, raportat la limitele învestirii, sunt incidente dispozițiile art. 121 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. (...)", aspect reținut de ambele instanțe aflate în conflict.

Totodată, remarcă faptul că prezentul conflict de competență nu are la bază opinii diferite ale instanțelor cu privire la calificarea obiectului cererii de chemare în judecată, ci divergența pleacă de la interpretarea diferită a dispozițiilor art. 121 C. proc. civ., relativ la noțiunea de "domiciliu".

Potrivit dispozițiilor art. 91 C. civ., "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane".

Prevederile legale evocate se completează cu cele ale art. 87 C. civ. potrivit cărora "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". De asemenea, art. 89 din același act normativ prevede că "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

În materia competenței instanțelor, potrivit unei jurisprudențe constante și literaturii de specialitate, în ceea ce privește noțiunea de domiciliu interesează nu atât adresa la care figurează o persoană în evidențele oficiale, cât aceea la care locuiește efectiv, adică reședința.

Înalta Curte apreciază că noțiunea de domiciliu, în vederea stabiliri instanței competente teritorial, se raportează la domiciliul de fapt, domiciliu avut de către pârât la data sesizării instanței.

Din actele dosarului rezultă ca la data sesizării instanței, pârâtul locuia la adresa de reședință, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Tecuci, reședința fiind, de altfel, înscrisă în baza D.E.P.A.B.D.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.