ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1479/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2024 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uzina Mecanică Cugir S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se constatate că în intervalul 05.02.1990 - 01.04.2001 a desfășurat în cadrul unității pârâte activități care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% și să fie obligată pârâta la emiterea unei adeverințe privind recunoașterea grupei de muncă corespunzător perioadei cuprinsă în dispozitivul hotărârii;

În drept, reclamanta și-a întemeiat capătul 1 din cerere pe prevederile Contractului Colectiv de Muncă al S.C. Cugir S.A., încheiat pe anii 1999-2000 - Anexa 16, coroborat cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, în sprijinul capătului 2 a invocat H.G. nr. 257/2011.

Prin sentința civilă nr. 1054/2025 din data de 3 aprilie 2025 Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanța de judecată și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Uzina Mecanică Cugir S.A., în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că fiind un litigiu de dreptul muncii devin incidente prevederile art. 269 alin. (2) Codul Muncii, conform căruia judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii, iar cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Tribunalul Alba a mai reținut că, deși reclamanta a indicat domiciliul ales la apărătorul acesteia, în urma verificărilor efectuate a rezultat domiciliul reclamantei ca fiind în sat Tioltiur, comuna Cornești, nr. 31, județ Cluj. Indicând drept jurisprudență Decizia nr. 3442/13.09.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Alba a concluzionat că se impune declinarea cauzei către instanța în raza căreia reclamanta are domiciliul.

Investit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 1442/2025 din data de 12 iunie 2025 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba. Astfel, constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că raportat la obiectul pretențiilor deduse judecății, prezentul litigiu este unul asimilat litigiilor de muncă, fiind supus dispozițiilor Codului muncii.

Conform dispozițiilor art. 231 din Codul muncii "prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă".

După evocarea dispozițiilor art. 269 alin. (1), (2) și (3) din Codul muncii instanța a reținut că reclamanta avea un drept de opțiune între mai multe instanțe: fie tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul/reședința, fie la instanța în raza căruia este situat locul de muncă.

Astfel, instanța a apreciat că nu prezintă importanță că la acest moment reclamanta nu mai este angajata pârâtei, textul legal mai sus citat neprevăzând o asemenea condiție limitativă, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, reclamanta a avut la dispoziție dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegând să învestească Tribunalul Alba, instanța locului de muncă conform textului legal citat.

Prin urmare, constatând că reclamanta avea la dispoziție mai multe instanțe deopotrivă competente, alegând Tribunalul Alba, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de14 iulie 2025, sub același număr de dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Alba, secția I civilă și Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, ambele instanțe reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, prima instanță reținând că domiciliul reclamantei se află în sat Tioltiur, comuna Cornești, nr. 31, județ Cluj, conform actului de identitate al acesteia, în timp ce Tribunalul Cluj a reținut competența Tribunalului Alba, prin raportare la sediul pârâtei din localitatea Cugir, județul Alba.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privește un conflict de muncă, aspect reținut de ambele instanțe, iar, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul acestor litigii aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

În cauza dedusă judecății, reclamanta, deși are domiciliul în județul Cluj, a ales să introducă cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare, la tribunalul în raza căruia se află societatea pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantei care, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la instanța în circumscripția căreia se află locul de muncă, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina.

În consecință, odată făcută această opțiune, reclamanta nu mai poate reveni, pârâta nu poate cere declinarea competenței, iar instanța, dacă a fost corect sesizată (ca instanță de la locul de muncă al reclamantei, deci fără încălcarea unor norme imperative și limitative de competență), nu poate, din oficiu, să își decline competența.

Notează Înalta Curte că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Alba, reclamanta și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă, pe care l-a și indicat, de altfel, în cuprinsul actului de sesizare.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.