ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2017

Decizia nr. 1136/2017

Deliberând, asupra conflictului de competență,

constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția

I civilă, la data la data de 31 ianuarie 2017, sub Dosar nr. x/107/2017,

reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună încadrarea în

grupa I de muncă pentru perioada 1969-1972, ca ucenic, iar pentru perioada

15 septembrie 1972 - 16 iunie 1975, ca muncitor calificat; pentru perioada S

decembrie 1976 -1 iulie 1987 - încadrare în grupa a Il-a de muncă, iar

pentru perioada 1 iulie 1987 - 15 aprilie 1988 - încadrare în grupa I de

muncă, în funcția de maistru - M.E.C 4, Atelierul Vopsitorie, Montaj.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile C. muncii.

Pârâta SC B. SA a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 738 din 11

aprilie 2017, Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Mehedinți.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul

Alba a reținut că dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii

prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de

competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul,

iar art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social stabilește

că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de

muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție

își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Față de dispozițiile legale sus

menționate și având în vedere că reclamantul domiciliază în

județul Mehedinți, iar din dosar nu rezultă locul de muncă

al acestuia, Tribunalul Alba a admis excepția de necompetența

teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Urmare declinării, cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, la data de 03 mai 2017, sub

același număr de dosar.

Prin sentința nr. 318 din 24 mai 2017,

Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de munca și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență,

Pentru a se pronunța astfel, această

instanță a reținut că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă încadrarea în grupele I și II de

muncă și, ca atare, face parte din categoria conflictelor de

muncă, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art.

210 din Legea nr 62/2011, privind dialogul social, care prevăd că

„cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de

muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție

își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

De asemenea, această instanță a

constatat că potrivit mențiunilor din cartea de identitate,

reclamantul are domiciliul pe raza județului Mehedinți, iar potrivit

înscrisurilor existente la dosarul cauzei - carnetul de muncă, acesta

și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei SC B. SA, cu

sediul în Cugir, județul Alba, unde, de altfel, a avut și locul de

muncă.

În consecință, Tribunalul

Mehedinți a concluzionat că reclamantul a ales să introducă

acțiunea la Tribunalul Alba, unde pârâta are sediul, iar acesta a avut

locui de muncă, motiv pentru care a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea instanței întâi sesizate.

Examinând conflictul de competență, Înalta

Curte reține că, în cauză, competența

soluționării pricinii revine Tribunalului Alba, în considerarea

dispozițiilor legale și a argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, ca prin

hotărârea

ce se va pronunța

să se dispună încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada

1969-1972, ca ucenic, iar pentru perioada 15 septembrie 1972 - 16 iunie 1975,

ca muncitor calificat; pentru perioada 8 decembrie 1976 - 1 iulie 1987 - încadrarea

în grupa a 11-a de muncă, iar pentru perioada 1 iuliel987-15 aprilie!988 -

încadrarea în grupa I de muncă - maistru - M.E.C 4, Atelierul Vopsitorie,

Montaj.

Această cerere se circumscrie, din

perspectiva naturii cererii, unui conflict individual de muncă,

independent de împrejurarea că raportul de muncă a încetat.

În acest sens Înalta Curte reține că,

întrucât prin cererea dedusă judecății reclamantul tinde la

dobândirea unui înscris care să probeze încadrarea muncii pe care pretinde

că a prestat-o în perioadele menționate în acțiune în grupa I de

muncă, și, respectiv, în grupa a Ii-a de muncă, devin incidente

dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care permit reclamantului

să-și exercite un drept de opțiune, însă numai în ceea ce

privește tribunalele în a căror circumscripție se află

domiciliul ori, după caz, locul de muncă.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul

social are următorul conținut: „cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează

tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau

locul de muncă reclamantul".

Aceste dispoziții sunt derogatorii de la

reglementarea instituită de art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

privind C. muncii, care prevăd că cererile referitoare la judecarea conflictelor

de muncă se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința

ori, după caz, sediul, având în vedere succesiunea în timp a normelor cu

același obiect și făptui că au o sferă de aplicare mai

restrânsă, în sensul că devin incidente numai în conflictele de

muncă în care reclamantul este persoană fizică.

Așadar, în raport de obiectul cererii de

chemare în judecată și de data formulării acțiunii,

respectiv 31 ianuarie 2017, sunt incidente în cauză prevederile art. 210

din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Înalta Curte constată că, potrivit

mențiunilor din copia cărții de identitate, aflată la fila

11 din dosarul Tribunalului Alba, reclamantul A. are domiciliul în municipiul

Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți, iar potrivit copiei

carnetului de muncă aflată filele 11-18 din dosarul Tribunalului

Alba, acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul SC B. SA, cu

sediul în localitatea Cugir, județul Alba.

În consecință, cum reclamantul,

deși are domiciliul în județul Mehedinți, acesta a ales să

introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict

individual de muncă la Tribunalul Alba, în a cărui

circumscripție a avut locul de muncă în perioadele indicate în

cererea de chemare în judecată, competența de soluționare a

cauzei aparține Tribunalului Alba.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 iunie 2017.