ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1136/2017 Deliberând, asupra conflictului de competență, constata următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, la data la data de 31 ianuarie 2017, sub Dosar nr. x/107/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 1969-1972, ca ucenic, iar pentru perioada 15 septembrie 1972 - 16 iunie 1975, ca muncitor calificat; pentru perioada S decembrie 1976 -1 iulie 1987 - încadrare în grupa a Il-a de muncă, iar pentru perioada 1 iulie 1987 - 15 aprilie 1988 - încadrare în grupa I de muncă, în funcția de maistru - M.E.C 4, Atelierul Vopsitorie, Montaj.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile C. muncii. Pârâta SC B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 738 din 11 aprilie 2017, Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Alba a reținut că dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii prevăd că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul, iar art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social stabilește că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Față de dispozițiile legale sus menționate și având în vedere că reclamantul domiciliază în județul Mehedinți, iar din dosar nu rezultă locul de muncă al acestuia, Tribunalul Alba a admis excepția de necompetența teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți. Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 03 mai 2017, sub același număr de dosar.
Prin sentința nr. 318 din 24 mai 2017, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de munca și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență, Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă încadrarea în grupele I și II de muncă și, ca atare, face parte din categoria conflictelor de muncă, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art. 210 din Legea nr 62/2011, privind dialogul social, care prevăd că „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". De asemenea, această instanță a constatat că potrivit mențiunilor din cartea de identitate, reclamantul are domiciliul pe raza județului Mehedinți, iar potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei - carnetul de muncă, acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei SC B. SA, cu sediul în Cugir, județul Alba, unde, de altfel, a avut și locul de muncă.
În consecință, Tribunalul Mehedinți a concluzionat că reclamantul a ales să introducă acțiunea la Tribunalul Alba, unde pârâta are sediul, iar acesta a avut locui de muncă, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței întâi sesizate.
Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Alba, în considerarea dispozițiilor legale și a argumentelor ce succed: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 1969-1972, ca ucenic, iar pentru perioada 15 septembrie 1972 - 16 iunie 1975, ca muncitor calificat; pentru perioada 8 decembrie 1976 - 1 iulie 1987 - încadrarea în grupa a 11-a de muncă, iar pentru perioada 1 iuliel987-15 aprilie!988 - încadrarea în grupa I de muncă - maistru - M.E.C 4, Atelierul Vopsitorie, Montaj.
Această cerere se circumscrie, din perspectiva naturii cererii, unui conflict individual de muncă, independent de împrejurarea că raportul de muncă a încetat. În acest sens Înalta Curte reține că, întrucât prin cererea dedusă judecății reclamantul tinde la dobândirea unui înscris care să probeze încadrarea muncii pe care pretinde că a prestat-o în perioadele menționate în acțiune în grupa I de muncă, și, respectiv, în grupa a Ii-a de muncă, devin incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care permit reclamantului să-și exercite un drept de opțiune, însă numai în ceea ce privește tribunalele în a căror circumscripție se află domiciliul ori, după caz, locul de muncă.
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social are următorul conținut: „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Aceste dispoziții sunt derogatorii de la reglementarea instituită de art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, care prevăd că cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, având în vedere succesiunea în timp a normelor cu același obiect și făptui că au o sferă de aplicare mai restrânsă, în sensul că devin incidente numai în conflictele de muncă în care reclamantul este persoană fizică.
Așadar, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de data formulării acțiunii, respectiv 31 ianuarie 2017, sunt incidente în cauză prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. Înalta Curte constată că, potrivit mențiunilor din copia cărții de identitate, aflată la fila 11 din dosarul Tribunalului Alba, reclamantul A. are domiciliul în municipiul Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți, iar potrivit copiei carnetului de muncă aflată filele 11-18 din dosarul Tribunalului Alba, acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul SC B. SA, cu sediul în localitatea Cugir, județul Alba.
În consecință, cum reclamantul, deși are domiciliul în județul Mehedinți, acesta a ales să introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict individual de muncă la Tribunalul Alba, în a cărui circumscripție a avut locul de muncă în perioadele indicate în cererea de chemare în judecată, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.