ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2744/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Alba, sub număr de dosar x/2020, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, pe viitor, și după intrarea în vigoarea a Legii nr. 153/2017, la acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru asigurarea confidențialității în cuantum total de 30% (compus astfel 25% - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% - spor pentru asigurarea confidențialității) aplicat la indemnizația/salariul brut; repararea prejudiciului prin obligarea pârâților la plata, începând cu data de 01.01.2018 și până la data plății efective, a diferențelor de drepturi salariale dintre venitul calculat prin acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru asigurarea confidențialității în cuantum total de 30% (compus astfel 25% - spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% - spor pentru asigurarea confidențialității) și venitul plătit; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepției necompetentei teritoriale facultative, prevăzute de art. 127 C. proc. civ., susținând, în esență, că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Serviciului Teritorial Alba al D.N.A., desfășurându-și activitatea în raza de competență a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că instanțele care, potrivit legii, ar fi fost competente să judece prezenta cauză, sunt învecinate Curții de Apel Alba Iulia.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că reclamanții nu sunt angajații Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 1853/2021 din 29 iunie 2021, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Vâlcea, în calitate de instanță de același grad cu Tribunalul Alba aflată însă în circumscripția curții de apel învecinate, respectiv a Curții de Apel Pitești.

În motivare, Tribunalul Alba a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. introduc noțiunea de competență facultativă, care se referă la o categorie specială de cereri în care judecătorul are calitatea de parte reclamantă și circumscriu obligația reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate calității sale de a fi judecător la instanța competență să îi soluționeze pricina, nu și la instața de grad superior. Mai mult, instanța a reținut că interesul ocrotit prin norma legală este unul general și anume apărarea prestigiului și a imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul.

De asemenea, a arătat că potrivit jurisprudenței CEDO, în aprecierea imparțialității obiective, aparențele au un rol deosebit, deoarece, într-o societate democratică, tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justițiabililor. Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituțiunalitate a dispozițiilor art. 1 și 2 C. proc. civ. și a stabilită că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Totodată, Tribunalul Alba a reținut că s-a statuat de către Curtea Constituțională, la alin. (2) al aceleiași decizii, că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Prin urmare, a concluzionat Tribunalul Alba, s-a constatat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau după caz de pârât.

Așa fiind, circumscripția teritorială a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, structură de parchet în cadrul căreia sunt încadrați reclamanții, include județele Sibiu, Alba, Hunedoara, drept pentru care față de prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., trebuie interpretat că atunci când într-o cauză calitatea de reclamanți aparține personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul unei structuri teritoriale a DNA, iar acea cauză este înregistrată pe rolul unei instanțe care funcționează în circumscripția teritorială în care își desfășoară activitatea respectivul personal auxiliar de specialitate și conex, trebuie sesizată una din instanțele judecătorești de același grad cu instanța inițial aleasă și aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2428 din 21 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a fost excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de instanță, din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Alba.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea hotărârii, s-a reținut, în esență, că reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate (grefier șef serviciu, grefier) și personal conex (șofer) în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au învestit Tribunalul Alba cu un litigiu din materia dreptului muncii.

Dispozițiile care reglementează competența de soluționare a cauzei sunt cele de la art. 208 din Legea nr. 62/2011 ("conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal") raportat la art. 210 din aceeași lege ("cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul").

Din cererea introductivă, din adresa și răspunsul la întâmpinare depuse la dosar a rezultat că reclamanții sunt încadrați la Serviciul Teritorial Alba Iulia al DNA, iar locul de muncă este la aceeași instituție.

Așadar, din perspectiva normei imperative de competență instituite de art. 210 din Legea nr. 62/2011, s-a apreciat că instanța competentă a soluționa a litigiul este Tribunalul Alba, iar nu Tribunalul Vâlcea.

Pe de altă parte, ținând cont de calitatea reclamanților, verificând incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a reținut că reclamanții A. și B. au calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefier șef serviciu, grefier) în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, astfel că nu poate fi reținută aplicabilitatea art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., petenții neavând calitatea de grefier la parchetul de pe lângă tribunal și nici grefier la parchetul de pe lângă curtea de apel (deci nu funcționează la unitatea de parchet de pe lângă instanța competentă și nici la unitatea de parchet de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze cauza), iar DNA nu reprezintă o unitate de parchet de pe lângă o instanță.

Totodată, s-a reținut că pentru reclamantul C., personal conex (șofer) în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, neavând calitatea expres menționată în lege, independent de prestarea activității în raza de competență a curții de apel, în cauză nu este incident art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Nu au fost reținute nici prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2)

1

C. proc. civ., întrucât, în cauză, nu are calitatea de pârât parchetul de pe lângă tribunal sau curte de apel.

Așa fiind, în raport de prevederile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, văzând și dispozițiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 132 C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că litigiul vizează un conflict de muncă, declanșat de către reclamanți ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

Reclamanții au învestit Tribunalul Alba cu un conflict de muncă, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Norma legală este de strictă interpretare, astfel că nu poate fi extinsă, prin analogie în raport cu raza de desfășurare a activității, la alte categorii de salariați, nevizate în mod expres prin lege.

Astfel, în ipoteza în care competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, reclamantul, pentru a fi incident art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., trebuie să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la tribunal sau la curtea de apel, respectiv parchet de pe lângă tribunal ori parchet de pe lângă curtea de apel.

Reclamanții din prezenta cauză nu intră în sfera de aplicare a art. 127 C. proc. civ., întrucât pentru a fi incident alin. (3) raportat la alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. este necesar ca judecătorul/procurorul/grefierul (nu și personalul conex), care are calitatea de reclamant, să funcționeze în cadrul instanței (unității de parchet corespunzătoare) care este competentă să soluționeze cauza sau în cadrul instanței (unității de parchet corespunzătoare) superioare celei competente.

Este de necontestat că enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calității cărora a fost edictată norma (judecători, procurori, asistenți judiciari, grefieri) este de strictă interpretare și aplicare, astfel încât acestea nu se aplică nici celor care nu mai au această calitate, fiind pensionari, nici altor categorii de personal din cadrul instanței/unității de parchet (agenți procedurali, aprozi, conducători auto, informaticieni, tehnicieni criminaliști), nici altor categorii de persoane care funcționează într-o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar care nu este unitate de parchet de pe lângă o instanță.

Totodată, textul legal enunțat vizează ipoteza în care instanța competentă să judece cauza ar fi ori cea la care funcționează reclamantul, ori instanța inferioară celei la care funcționează reclamantul.

Conform art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcția Națională Anticorupție funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, are personalitate juridică și sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1), (2), (3) și 4 ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, se constată că serviciile teritoriale, serviciile și birourile D.N.A. nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

DNA are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunitățile acestei structuri nefiind arondate instanțelor precum celelalte unități de parchet din cadrul Ministerului Public (parchete de pe lângă curți de apel, tribunale și judecătorii), astfel încât ipoteza avută în vedere la instituirea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea în cauzele în care sunt părți procurorii/grefierii acestei instituții, norma fiind cu atât mai clară în cazul personalului conex.

Prin urmare, situația personalului auxiliar din această structură este total diferită de cea a celui care funcționează în parchetele de drept comun, organizate pe lângă instanțe, neputându-se aprecia că reclamanții din prezenta cauză nu pot formula cereri de chemare în judecată la instanțe din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia. Ceea ce interesează este calitatea părților vizată de lege (salariați în cadrul parchetului de pe lângă instanță, ceea ce nu este cazul DNA), iar nu raza de desfășurare a activității.

Prin Decizia nr. 290/26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, s-a admis excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, s-a mai constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte (reclamantă sau pârâtă).

Totodată, prin Decizia nr. 7/2016, adoptată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești."

Prin urmare, pentru grefierul care nu funcționează la parchetul de pe lângă instanța competentă și nici la unitatea de parchet de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze cauza, este competentă să soluționeze cauza instanța/tribunalul de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

Așa fiind, întrucât reclamanții A. și B. au calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefier șef serviciu, grefier) în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia nu poate fi reținută aplicabilitatea art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., petenții neavând calitatea de grefier la parchetul de pe lângă tribunal și nici grefier la parchetul de pe lângă curtea de apel (deci nu funcționează la unitatea de parchet de pe lângă instanța competentă și nici la unitatea de parchet de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze cauza), iar DNA nu reprezintă o unitate de parchet de pe lângă o instanță.

În egală măsură, pentru reclamantul C., personal conex (șofer) în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, neavând calitatea expres menționată în lege, independent de prestarea activității în raza de competență a curții de apel (așa cum s-a susținut prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâta DNA, fila x), în cauză nu este incident art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, nu pot fi reținute nici prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2)

1

C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet de pe lângă o instanță. De altfel, în cauză, nu are calitatea de pârât parchetul de pe lângă tribunal sau curte de apel.

Astfel, competența revine în primă instanță tribunalului, în temeiul art. 266, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Așadar, la determinarea instanței competente este necesar a se avea în vedere domiciliul reclamanților sau locul de muncă al acestora.

În speță, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, locul de muncă al reclamanților se află în județul Alba.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Alba, această instanță fiind în mod legal sesizată de către reclamanți prin acțiunea înregistrată la 31 decembrie 2020; astfel prin alegerea făcută de aceștia, Tribunalul Alba a devenit exclusiv competent în soluționarea cauzei, conform art. 116 C. proc. civ.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.