ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2297/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. x/2016, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., prin lichidator C., s-a solicitat:

A se constata, în principal că pe perioada 15.04.1985-01.01.1987, 10.03.1987-08.03,1991, 16.08.1991-25.01.1993, reclamanta a desfășurat în cadrul unității pârâte activitate încadrată în grupa 1 de muncă, în procent de 100%; "obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe privind recunoașterea grupei de muncă’’. Prin sentința civilă nr. 1780/2017 din 29 noiembrie 20.17, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că potrivit normei de competență teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (2) Codul muncii, litigii de natura celui din cauză sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul, înțelegând prin domiciliu locul unde persoana fizică declară că are locuința principală (art. 87 C. civ.).

În raport cu adresa de domiciliu a reclamantei - Dealu Morii, jud. Bacău, și în temeiul art. 269 din Codul muncii, prezenta cerere este de competența teritoriala exclusivă a Tribunalului Bacău.

Prin sentința civilă nr. 220/2018 din 14 martie 2018, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Cum, în speță, reclamanta a optat să învestească cu soluționarea cererii de chemare în judecată tribunalul în circumscripția căruia s-a aflat locul său de muncă, Tribunalul Alba este competent să soluționeze prezenta cauză. Faptul că, la data sesizării instanței, reclamanta nu mai lucra la S.C. B. S.A. nu prezintă relevanța, întrucât, pe de o parte, textul art. 210 din Legea nr. 62/2011 nu distinge între situațiile în care reclamantul își păstrează sau nu locul de muncă la pârât, iar, pe de altă parte, rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea reclamantului de a alege între cele două instanțe subzistă și în situația în care reclamantul nu mai desfășoară activitatea la pârâtul care are sediul în circumscripția altei instanțe decât cea corespunzătoare domiciliului reclamantului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele;

în conformitate cu dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., competența teritorială pentru judecarea cererilor de chemare în judecată aparține instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele aflate în conflict negativ de competență au fost sesizate cu o acțiune având ca obiect un conflict de muncă, căruia i se aplică prevederile legii speciale referitoare la conflicte de muncă.

Dispozițiile art. 269 din Codul muncii stipulează în alin. (1) că:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", iar în alin. (2) că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că; "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". Art. 216 din același act normativ stipulează că:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 din C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, opțiunea reclamantului este aceea de a sesiza, fie instanța de locul unde își are domiciliul, fie pe cea de la locui de muncă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, în cauza de față, criteriul competenței alternative nu este aplicabil, dat fiind faptul că, la data introducerii acțiunii, reclamanta A. nu mai avea locul de muncă la pârâta S.C. B. S.A., astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată.

Cum domiciliul reclamantei este în județul Bacău, astfel cum reiese din actele și lucrările dosarului, respectiv copia cărții de identitate și adeverințele nr. x din 22.02.2017 și nr. x din 14.07.2017, emise de S.C. B. S.A,, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Bacău.

pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - prin lichidator judiciar D., având ca obiect "conflict de muncă", în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.06.2018.