ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2018

HOTĂRÂRE

18.04.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 18 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 27.10.2017, disjunsă din dosarul nr. x/2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să se constate discriminarea și faptul că reclamanta era îndreptățită încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON și, pe cale de consecință, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale calculate pe baza valorii de referință arătate pentru perioada 10.05.2014 - 01.12.2015, respectiv 445,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 10.05.2017 și pentru viitor, plata dobânzii legale calculate începând cu data de 02.05.2014 și până la data plății efective a sumelor cuvenite și obligarea pârâților la punerea în aplicare a dispozițiilor art. 3A1 din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv și la achitarea sumelor datorate, indexate cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 1045/2017 din 27 octombrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Buzău invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținându-se, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și cum domiciliul reclamantei A. este în municipiul Sebeș, strada x, județul Alba, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalului Alba.

Tribunalul Alba, secția I civilă prin sentința civilă nr. 215/2018 din data de 06 februarie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, a declinat competența de soluționarea a cauzei, în favoarea Tribunalului Buzău și constatând ivit conflictul negativ de competență, a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. având în vedere că reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului București iar aceasta a înțeles să introducă o cerere de chemare în judecată la o Curte de Apel învecinată instanței în care aceasta își desfășoară activitatea, în cauza dedusă judecății nefiind incidente dispozițiile legale în materia conflictelor de muncă instituite de art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza.

Așadar, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un grefier de la o instanță, nu trebuie să ne raportăm la dispozițiile de drept comun, ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii să soluționeze cauza în primă instanță.

Se constată că în litigiul de față este îndeplinită această condiție, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanta are calitatea de grefier la Tribunalul București, motiv pentru care, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în speță, competența de soluționare aparține Tribunalului Buzău, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel București.

În aceleași sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 7/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 461/22.06.2016, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a hotărât că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul articolului trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., ca dispoziții cu caracter special și în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.