ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1242/2018

HOTĂRÂRE

17.04.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1242/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Deliberând, asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția civilă, sub nr. x/2017, după disjungere, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat următoarele:

- să se constate discriminarea și faptul că reclamanta era îndreptățită, încă din anul 2007, la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON;

- obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii (actualizate cu indicele de inflație), calculate (cu respectarea dispozițiilor cuprinse în legile de salarizare i unitară) pe baza valorii de referință sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referință sectorială), pentru perioada 24 februarie 2014 - 1 decembrie 2015, respectiv 445,5 RON, pentru perioada 1 decembrie 2015 - 24 februarie 2017 și pentru viitor;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale (penalizatoare) calculate începând cu data de 24 februarie 2014 și până la data plății efective a sumelor cuvenite;

- obligarea pârâților să procedeze la punerea în aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, și, pe cale de consecință, să achite reclamanților sumele datorate (indexate cu indicele de inflație).

Prin Sentința civilă nr. 1144 din 13 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Buzău a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care prevăd că cererile referitoare Ia soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De asemenea,Tribunalul Buzău a avut în vedere că reclamanta A. are domiciliul în județul Cluj, aspect față de care competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj.

Tribunalul Cluj, secția I civilă, învestit prin decimare de către Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 188 din 19 ianuarie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Tribunalul Cluj a reținut că, potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apei în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Reclamanta este domiciliată în Cluj-Napoca, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosarul Tribunalului Buzău și are funcția de grefier la Tribunalul București, secția a VII-a civilă. Așadar, competența teritorială de soluționare a litigiului aparține fie Tribunalului Cluj, fie Tribunalului București, alegerea între cele două instanțe aparținând reclamantei.

Reclamanta și-a manifestat opțiunea pentru instanța de la locul său de muncă, însă având funcția de grefier al instanței respective și respectând prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. a sesizat Tribunalul Buzău, respectiv una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța competentă la care își desfășoară activitatea.

Așadar, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale - complet litigii de muncă, a constată că reclamanta a sesizat în mod corect Tribunalul Buzău, respectiv un tribunal aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța competentă alternativ, la care reclamanta își desfășoară activitatea.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Buzău, în considerarea dispozițiilor legale și a argumentelor ce succed:

Prin acțiunea formulată de reclamanta A., care are domiciliul în județul Cluj, instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict de muncă, de competența tribunalului în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Înalta Curte reține că reclamanta A. funcționează în cadrul Tribunalului București, având calitatea de personal auxiliar de specialitate - grefier.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Or, norma legală în cauză reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

În speță, Înalta Curte constată că reclamanta, potrivit mențiunilor cuprinse în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, domiciliază în raza teritorială a Tribunalului Cluj și are locul de muncă la Tribunalul București, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel București.

Reclamanta și-a manifestat opțiunea pentru instanța de la locul său de muncă, însă având funcția de grefier ai instanței respective și respectând prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., a sesizat Tribunalul Buzău, respectiv una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța competentă Ia care își desfășoară activitatea.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Buzău, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel București.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.