ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2026

Ședința din Camera de Consiliu de la 28.01.2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la 09.01.2025, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la calcularea și restituirea sumelor reprezentând impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii reținute nelegal din drepturile acordate conform sentinței civile nr. 798/16.09.2019 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2019, întocmirea declarațiilor rectificative privind lipsa obligațiilor de plată a impozitului și contribuțiilor respective și oprirea reținerii pe viitor a acestora până la achitarea integrală a debitului, precum și actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare, de la data la care dreptul era datorat și până la momentul plății efective.

Prin sentința civilă nr. 527/10.03.2025, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că, deși Tribunalul Cluj este competent să judece cauza potrivit prevederilor art. 269 din Codul muncii, calitatea de pârât a acestei instanțe atrage, în temeiul prevederilor art. 127 C. proc. civ., competența unui tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află tribunalul competent.

Astfel învestit, Tribunalul Alba, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2231/13.11.2025, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ., față de calitatea de pârât a Tribunalului Cluj - competent să judece în temeiul dispozițiilor Codului muncii - stabilind că într-o asemenea ipoteză, sesizarea unei alte instanțe de pe raza unei curți de apel este facultativă.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în contradictoriu cu același tribunal, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, potrivit cărora astfel de litigii se soluționează de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Cum reclamantul nu mai avea calitatea de judecător la data învestirii instanței, fiind eliberat din funcție, prin pensionare, dispozițiile legale enunțate nu sunt aplicabile.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Iar în conformitate cu art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

În condițiile în care Tribunalul Cluj are calitatea de pârât, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) C. proc. civ., însă cuprinsul acestei norme de drept relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Față de împrejurarea că reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Cluj, instanță pârâtă și competentă, potrivit legii, să soluționeze cauza, rezultă că acesta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2026.