ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1450/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06 martie 2023 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională "Administrația Porturilor Dunării Maritime" S.A. - Galați a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta și-a îndeplinit doar în parte obligația de predare a bunurilor ce fac obiectul Contractului de închiriere teren portuar nr. 1689/05.03.2021, să fie stabilită obligația reclamantei de plată a chiriei în raport de bunurile închiriate real puse la dispoziția chiriașului și de gradul în care acestea au putut și pot fi folosite pentru atingerea scopului contractual, respectiv acela de prestare a activităților specific portuare, să fie obligată pârâta să anuleze/storneze facturile fiscale emise în vederea achitării contravalorii chiriei pentru terenul portuar și mijloacele fixe ce fac obiectul Contractului și să emită alte documente fiscale corespunzătoare obligației corelative de plată a chiriei dimensionată în raport de cele stabilite în soluționarea capătului de cerere anterior, cu mențiunea ca suma facturilor refuzate la plată și vizate de solicitarea de redimensionare a obligației de plată este în cuantum de 218.350,59 RON, să se constate nerespectarea clauzelor contractuale de către pârâtă în ceea ce privește executarea Garanției de Bună Execuție, prevăzută la art. 9 din Contract, obligarea pârâtei să restituie suma de 20.803,91 RON achitată de reclamantă în vederea completării garanției de bună execuție, executată de pârâtă în mod nejustificat și/sau cu nerespectarea clauzelor contractuale, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligațiilor legale și/sau contractuale născute în sarcina acesteia din sau în legătură cu implementarea Planului de investiții/Programului, investițional convenit de părți, cu referire exemplificativă la sprijinirea Chiriașului în parcurgerea formalităților necesare obținerii autorizației de construire și a tuturor avizelor, permiselor și oricăror alte aprobări necesare executării lucrărilor de construcții în condiții de legalitate, indiferent de denumirea acestora, și prelungirea corespunzătoare a duratei contractuale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 979 din 09 august 2024, Tribunalul Tulcea a luat act de renunțarea la judecata capătului al șaselea de cerere, a respins acțiunea principală ca fiind nefondată, a admis cererea reconvențională formulată Compania Națională "Administrația Porturilor Dunării Maritime" S.A. - Galați, a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 230.551,05 RON precum și a penalităților de întârziere prevăzute de art. 7.2 din contractul x/5.03.2021, calculate din a 16-a zi de la data emiterii facturilor restante și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 36/LP din 5 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat A. S.R.L.

Intimata - pârâtă a depus întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte reține că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 36/LP din 5 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în apel, într-un litigiu vizând un contract de închiriere privind transmiterea dreptului de folsință a activului situat în Portul Chilia Veche format din teren portuar și alte mijloac fixe, încheiat de părți în temeiul O.G. nr. 22/1999 și Ordinului nr. 1286/2012 emis de Ministrul Transporturilor și Infrastructurii.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, având în vedere și temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv prevederile O.G. nr. 22/1999, ordonanță ce reglementează administrarea porturilor și serviciile în porturi, instanța supremă reține că decizia recurată a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni ce privește activitatea în porturi, în calea de atac a apelului.

Prin decizia nr. 71/2020 din 09.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a reținut că actul normativ care conține dispoziții referitoare la activitatea de închiriere a elementelor de infrastructură sau suprastructură portuară este reprezentat de O.G. nr. 22/1999. Această ordonanță modificată și completată succesiv reglementează, potrivit art. 1, "administrarea și utilizarea infrastructurii de transport naval, modul de organizare și funcționare a administrațiilor portuare și/sau de căi navigabile interioare, cât și modul de autorizare și de desfășurare a activităților de transport naval". Domeniul de aplicare a O.G. nr. 22/1999 este determinat prin art. 2, care stabilește că această ordonanță "se aplică în porturi și pe căile navigabile interioare, tuturor navelor și tuturor activităților de transport naval și conexe acestora care se desfășoară în aceste zone".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în sensul că închirierea infrastructurii portuare, parte a infrastructurii de transport naval intră în categoria activităților esențiale care se desfășoară în porturi. Aceasta pentru că, în cadrul activității de administrare a porturilor, se conferă administrațiilor portuare atribuția de a pune la dispoziția utilizatorilor infrastructura portuară, în mod liber și nediscriminatoriu. Rezultă astfel că închirierea infrastructurii portuare poate fi integrată activității de administrare portuară.

În raport de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care exclud dreptul la recurs în litigiile privind activitatea în porturi, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege. Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României și în art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 36/LP din 5 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 36/LP din 5 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.