ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2025

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 3 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., a chemat în judecată pârâta A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la încheierea contractului de închiriere a terenului din domeniul public al Statului Român, situat în Portul Midia, în incinta îngrădită a terminalului din spatele Danelor 5-8, cu număr cadastral x, în suprafață de 177.626 mp, la prețul de 0,11 euro/mp/lună, începând cu data introducerii acțiunii, ca efect al impreviziunii, ori la prețul stabilit de către instanță, în urma unui raport de expertiză; în subsidiar, reclamanta a solicitat adaptarea contractului, prin încheierea contractului de închiriere la prețul de 0,0768 euro/mp/lună, respectiv încetarea contractului, la momentul și în condițiile stabilite de către instanță.

Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata către pârâtă a unor despăgubiri egale cu diferența dintre tariful de 0,11 euro/mp/lună și 0,064 euro/mp/lună, calculate de la data semnării contractului de închiriere și până la momentul efectuării expertizei; în ipoteza admiterii cererii principale, pârâta a solicitat stabilirea unui tarif contractual, pentru perioada octombrie 2018 - 15 mai 2022, de 0,69 euro/mp/lună, respectiv de 0,071 euro/mp/lună, pentru perioada ulterioară.

Prin sentința civilă nr. 1483 din 22 decembrie 2022, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis, în parte, acțiunea principală și cererea reconvențională, în temeiul art. 4.2 din contractul de închiriere nr. x din 16 martie 2017, astfel cum a fost modificat, a stabilit un cuantum al chiriei percepute pentru terenul în suprafață de 177.626 mp, din Portul Midia, de 0,071 euro/mp/lună, fără TVA și a respins ca nefondate toate celelalte cereri ale reclamantei și ale pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 3/LP din 10 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a calificat excepția inadmisibilității, invocată de intimata-apelantă A. S.A. ca fiind o apărare de fond, a admis ambele apeluri și a respins atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

Pârâtă A. S.A. a recurat această din urmă hotărâre, solicitând casarea ei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă, cu referirea la admisibilitatea recursului promovat în cauză, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce privește sintagma "navigația civilă și activitatea în porturi".

Prin întâmpinarea depusă la 21 iunie 2024, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului prin raportare la faptul că hotărârea atacată face parte din categoria celor excluse de la recurs, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind dată într-un ligiu în materia navigației civile și activității în porturi. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a a formulat concluzii scrise la 3 septembrie 2024, solicitând respingerea excepției. În susținere, a arătat că litigiul este unul de drept comun, ce nu privește activitatea de navigație civilă și activitatea în porturi, nefiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și a dispus sesizarea instnței de contencios constituțional în acest sens. Totodată, prin încheierea din aceeași dată, pronunțată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea de suspendare a judecății recursului până la soluționarea excepției anterior menționate.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în baza art. 494, raportat la art. 482 din același Cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional, în cuprinsul art. 129 din Constituție și în C. proc. civ. la art. 457.

În speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3/LP din 10 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți asupra apelurilor declarate împotriva unei hotărâri date în soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. a solicitat, pe cale principală, obligarea pârâtei A. S.A. la încheierea contractului de închiriere a terenului din domeniul public al Statului Român, în suprafață de 177.626 mp, la prețul de 0,11 euro/mp/lună, ca efect al impreviziunii, ori la prețul stabilit de către instanță și, în subsidiar adaptarea contractului de închiriere nr. x din 16 martie 2017, prin încheierea lui la prețul de 0,0768 euro/mp/lună, respectiv încetarea acestuia, la momentul și în condițiile stabilite de către instanță. Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata către pârâtă a unor despăgubiri reprezentând diferența dintre tariful de 0,11 euro/mp/lună din contractul de închiriere și 0,064 euro/mp/lună, iar, în ipoteza admiterii cererii principale, stabilirea unui tarif contractual pentru perioada octombrie 2018 - 15 mai 2022 de 0,69 euro/mp/lună, respectiv de 0,071 euro/mp/lună, pentru perioada ulterioară.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite (...)".

Textul de lege reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În ceea ce privește sintagma "în cererile (...) privind (...)activitatea în porturi" din cuprinsul normei legale evocate, Înalta Curte, învestită cu cererea privind dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea acesteia, respectiv dacă aceasta se referă doar la activitățile reglementate prin O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau la orice altă activitate economică ce se desfășoară în porturi, chiar și fără legătură cu navigația civilă, a stabilit, prin decizia nr. 71/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 1 februarie 2021, că închirierea infrastructurii portuare, parte a infrastructurii de transport naval, intră în categoria activităților esențiale care se desfășoară în porturi, putând fi integrată activității de administrare portuară.

Contractul de închiriere care a stat la baza demarării procesului de față, nr. x din 16 martie 2017, a intervenit între COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A., în calitate de administrație administrație portuară și A. S.A., în calitate de operator economic portuar și are ca obiect cedarea în favoarea pârâtei a dreptului de folosință a terenului în suprafață de 177.626 mp, situat în portul Midia, la prețul de 0,11 euro/mp/lună.

Disputa litigioasă poartă asupra prețului de închiriere a imobilului pe care pârâta îl datorează în temeiul convenției.

Conform preambului contractului, acesta a fost încheiat în temeiul O.G. nr. 22/1999 care stabilește cadrul legislativ pentru închirierea terenurilor portuare care aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, particularizate la domeniul administrării porturilor și a căilor navigabile și al utilizării infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public și a Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1286/2012 pentru aprobarea regulamentului privind închirierea infrastructurii de transport naval, care aparține domeniului public al statului și este concesionată administrațiilor portuare și/sau de căi navigabile.

Potrivit art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999, în forma aplicabilă la data încheierii contractului, portul cuprinde infrastructura portuară, respectiv totalitatea acvatoriilor, terenurilor, construcțiilor hidrotehnice destinate acostării navelor și/sau aferente porturilor, șenalelor de acces, radelor, platformelor, căilor ferate, drumurilor tehnologice, instalațiilor și echipamentelor aflate în perimetrul acestuia.

Prin actul adițional nr. x din 21 iunie 2017 încheiat la contractul de închiriere s-a prevăzut că terenul face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 lit. a) și c) din Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1286/2012, respectiv din infrastructura de transport naval.

Scopul transmiterii dreptului de folosință a terenului, așa cum rezultă din art. 2.4 din contractul de închiriere, a fost desfășurarea pe acesta a activităților specifice de manipulare și operare portuară, precum și a oricăror activități conexe sau accesorii ori care servesc direct sau indirect desfășurării în bune condiții a activității recurentei.

Prin actul adițional 4.2 din contractul de închiriere, terenul în litigiul face parte din infrastructura de transport naval.

Față de cele mai sus arătate, instanța supremă reține că imobilul în cauză face parte din domeniul portuar, fiind element de infrastructură portuară, iar activitatea de închiriere a acestuia este specifică domeniului de activitate în porturi, utilizarea bunului fiind și ea specifică activității în port.

Toate aspectele relevate conduc indubitabil la concluzia că prezentul litigiu este în legătură cu activitatea din domeniul portuar, sens în care decizia atacată este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., împotriva acesteia recurenta neavând deschisă calea de atac a recursului.

În consecință, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi cenzurată pe calea recursului, Înalta Curte, cu respectarea principiului legalității căilor de atac, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 3/LP din 10 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARTITIME S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2025.