ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 75/F/2025 pronunțată de Tribunalul Alba la 26.03.2025 în dosarul nr. x/2024, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a societății A. S.R.L. și dizolvarea societății debitoare, cu ridicarea dreptului de administrare al acesteia, fiind numit lichidator judiciar provizoriu B..

Prin cererea formulată la data de 31.03.2025 și înregistrată sub numarul de dosar x/2025 al Curții de Apel Alba Iulia, C., în calitate de administrator special al societății A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării sentinței nr. 75/26.03.2025 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2024 până la soluționarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri.

Prin încheierea nr. 13/2025 din 14 mai 2025 Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins cererea.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs C., în calitate de administrator social al societății A. S.R.L.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului.

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

În cauză, recursul are ca obiect încheierea nr. 13/2025 din 14 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin care instanța, constatând neîndeplinite condițiile art. 450 alin. (1)-(4) C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2014, a respins cererea privind suspendarea executării sentinței de deschidere a procedurii falimentului pronunțate de judecătorul-sindic.

Înalta Curte reține că dispozițiile alin. (5) al art. 43 din Legea nr. 85/2014 prevăd, într-o enumerare limitativă, anumite cazuri în care curtea de apel poate dispune, totuși, suspendarea hotărârii apelate, printre acestea numărându-se și hotărârea de deschidere a procedurii falimentului.

Așadar, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 75/2025, pronunțată la data de 26 martie 2024 de Tribunalul Alba, a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din același act normativ, în conformitate cu care, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Se observă că legiuitorul nu a prevăzut atacarea separat cu recurs, la Înalta Curte, a hotărârii curții de apel pronunțate asupra cererii de suspendare a executării sentinței apelate, încheierea pronunțată fiind definitivă în temeiul singurei dispoziții normative de la art. 43 alin. (1) teza a II-a din lege.

De asemenea, prevederile art. 342 din Legea nr. 85/2014 prevăd că dispozițiile din lege se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prevederile art. 450 C. proc. civ. reglementează suspendarea executării hotărârilor de primă instanță care pot fi puse în executare vremelnic, chiar dacă sunt susceptibile de apel.

Analiza semantică a terminologiei folosite de legiuitor evidențiază că, spre deosebire de dispozițiile de drept comun ale art. 450 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează procedura suspendării executării hotărârii apelate și în care se prevede că suspendarea "se judecă" de către instanța de apel, art. 43 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 prevede expres hotărârile care "pot fi suspendate de instanța de apel", formulare ce exclude intervenția unei instanțe de control judiciar, la alin. (1) teza a II-a al aceluiași text legal prevăzându-se că hotărârile curții de apel sunt definitive.

Modificarea adusă art. 450 alin. (3) prin Legea nr. 310/2018 - în sensul că fiind aplicabile în completare dispozițiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. de la suspendarea executării în cadrul contestației la executare, încheierea curții de apel poate fi atacată cu recurs - nu conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, având în vedere particularitatea reglementării procedurii de faliment.

Prevederile legii insolvenței se bazează pe principiul asigurării celerității, dar și previzibilității procedurii, regimul căilor de atac fiind unul derogatoriu de la dreptul comun. Legiuitorul a reglementat distinct și instituția organelor care aplică procedura insolvenței, între care se regăsesc instanțele judecătorești, precum și regulile după care se călăuzesc în această procedură, punându-se accent pe continuitatea completului de judecată pe întreg parcursul procedurii, atât la prima instanță, cât și în calea de atac.

Din interpretarea art. 256 și art. 43 din Legea nr. 85/2014 rezultă că nu toate instanțele participă la aplicarea procedurii, ci tribunalul (instanță de fond) și curtea de apel (instanță de apel), deci nu și instanța supremă.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor de drept comun ale art. 450 alin. (3) C. proc. civ. nu poate conduce la concluzia unei extinderi implicite a competenței de atribuțiune a instanței supreme, sub aspectul îndrituirii de a examina temeinicia apelului privind falimentul societății de asigurare și de a dispune suspendarea hotărârii pronunțate de judecătorul sindic.

Atribuțiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanții la procedură sunt de competență exclusivă, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură.

Prin urmare, se desprinde concluzia că nu se aplică în mod necesar toate normele din C. proc. civ., fiind necesară decelarea intenției legiuitorului în elaborarea normei speciale și care se desprinde din contextul legislativ.

În aceste condiții, cu toate că dispozitivul încheierii atacate cuprinde mențiunea "cu drept de recurs", față de dispozițiile legale mai sus redate, respectiva mențiune nu îndreptățește recurentul să declare calea de atac indicată, întrucât aceasta nu este prevăzută de lege.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, încheierea ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C., în calitate de administrator special al societății A. S.R.L., împotriva încheierii nr. 13/2025 din 14 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul C., în calitate de administrator social al A. S.R.L., împotriva încheierii nr. 13/2025 din 14 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.