ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1411/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept, a invocat prevederile noului C. proc. civ., noului C. civ., vechiul C. civ., noului și vechiul Codul de procedură fiscală, Regulamentului de furnizare a energiei electrice, Ordinului ANRE nr. 88/2015, Ordinului nr. 5/2003, vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007, Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.

Prin sentința civilă nr. 2883 din 4 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este motivată superficial, întrucât instanta de apel a preluat motivarea primei instanțe, fără a efectua o analiza proprie a motivelor de apel.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a precizat că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, cu ignorarea înscrisurilor concludente aflate la dosar. Reclamanta a precizat că a făcut dovada achitării de către pârât a facturilor fiscale emise anterior celor aflate în litigiu, acestea figurând în fișa de client ca fiind stinse.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu este prin urmare suficient ca partea să indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci incidența unui motiv de recurs trebuie argumentată în mod concret, respectiv recurenta trebuie să arate în ce constă încălcarea legii de către instanța a cărei hotărâre este atacată.

În cauză, reclamanta și-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Pentru invocarea motivului de recurs prevăzut la pct. 6 al articolului menționat, este necesară individualizarea ipotezei reglementate de această dispoziție legală de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizat caracterul contradictoriu ori străin al considerentelor, se impune precizarea cu claritate a argumentelor reținute prin decizia recurată împotriva cărora se îndreaptă critica.

Totodată, motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate impune recurentei nu numai indicarea normei de drept material pretins nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea legală se interpretează sau aplică în cauză, să dezvolte critici concrete din care să rezulte caracterul nelegal al deciziei pronunțate de instanța de apel deoarece neîncadrarea criticilor în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de lege se sancționează cu anularea recursului.

Această soluție se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă în mod explicit din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente la cauza ce face obiectul analizei, se reține că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au invocate formal.

Din perspectiva incidenței motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată este motivată superficial, întrucât instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe, fără a efectua o analiza proprie a motivelor de apel.

Înalta Curtea constată că invocarea motivului de recurs s-a făcut pur formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei motivării sau a unei motivări contradictorii ori numai străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.

Astfel, recurenta-pârâtă nu a indicat în mod concret în ce anume constau motivele de nelegalitate care ar vicia soluția instanței de apel împotriva căreia se îndreaptă recursul, din perspectiva insuficientei motivări, ci doar susține că prin decizia recurată au fost preluate concluziile tribunalului.

Nici invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita încălcare sau aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

Subsumat acestui motiv de recurs, reclamanta susține că decizia recurată a fost pronunțată cu ignorarea înscrisurilor concludente aflate la dosar, precizând că a făcut dovada achitării de către pârât a facturilor fiscale emise anterior celor aflate în litigiu, acestea figurând în fișa de client ca fiind stinse.

Astfel, deși recurenta și-a întemeiat demersul judiciar și pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, aceasta nu a indicat nicio normă de drept material încălcată sau aplicată greșit de către instanța de apel și nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să se circumscrie motivului de casare invocat.

Prin decizia recurată, instanța a respins apelul, validând soluția și argumentele primei instanțe, cu privire la care s-a reținut că reclamanta avea obligația de a proba încheierea în formă scrisă a contractului de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum indicat în cuprinsul acțiunii, simpla existență a facturilor fiscale neatestând incidența unui raport juridic obligațional.

Prin urmare, se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond din perspectiva probatoriului administrat, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecință, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac formulată împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, rezultă că recurenta-reclamantă avea obligația, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., să se raporteze în concret la considerentele instanței de apel, să le combată și să dezvolte un raționament juridic contrar, apt să releve nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva motivelor de casare invocate, condiție neîndeplinită în cauză.

Contrar exigențelor impuse de lege, în cauză nu sunt criticate considerentele instanței de apel și nu sunt indicate motivele punctuale pentru care hotărârea atacată este nelegală, neexistând o corespondență între susținerile reclamantei și motivarea instanței de apel.

În realitate, exprimându-și nemulțumirea în raport cu soluția de respingere a apelului și, implicit, a acțiunii formulate, reclamanta urmărește reevaluarea împrejurărilor de fapt deduse judecății și a materialului probator existent la dosarul cauzei. Un atare demers ar presupune, însă, un control de fond, incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanța supremă îl poate desfășura în această cale extraordinară de atac.

Devine astfel incidentă sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aplicabilă nu numai în ipoteza în care motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul celor care nu se încadrează în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, situație în care, deopotrivă, sunt încălcate exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. S.A. (fostă A.) împotriva deciziei nr. 304/2025 din 27 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A. (fostă A.) împotriva deciziei nr. 304/2025 din 27 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.