ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1335/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra revizuirii de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale la 13.05.2025 sub nr. x/2025, invocând motivele de revizuire reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 594/A/16.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, deoarece ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1785/A/03.12.2024, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2023, respectiv a sentinței civile nr. 354/05.04.2023, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1338/A/25.09.2023 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivare, din perspectiva incidenței motivului de revizuire statuat de pct. 8 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a afirmat, în esență, că, prin decizia civilă anterioară nr. 1785/A/03.12.2024 s-a apreciat că pentru toate drepturile cuvenite ca urmare a aplicării indicelui de corecție se aplică art. 107 alin. (2

1

) din Legea nr. 263/2010, iar prin sentința civilă nr. 354/25.09.2023 s-a decis că indicele de corecție se aplică de la 01.01.2013 și diferențele bănești cuvenite se plătesc începând cu aceeași dată. În contrast, a învederat că, prin decizia civilă a cărei revizuire o solicită, nr. 594/A/16.04.2025, Curtea de Apel Cluj a reținut că nu este aplicabil art. 107 alin. (2

1

) din Legea nr. 263/2010, întrucât ipotezele enumerate în acesta exclud situațiile de neacordare a unor drepturi de pensie datorate greșitei interpretări a legii de către casele de pensii, respectiv că doar acele erori care nu presupun o interpretare a autorității decidente sunt asimilate ideii de eroare materială și sunt supuse corectării indiferent de momentul sesizării lor; în rest, erorile de interpretare sunt supuse, în ambele cazuri, unor termene specifice de îndreptare.

Potrivit revizuentei, aceste statuări încalcă considerentele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 70/2021, întrucât instanța de apel a ignorat faptul că intimata, la momentul emiterii deciziei nr. 91592/14.03.2024, nu mai avea niciun motiv să interpreteze greșit legea, decizia instanței supreme fiind obligatorie.

În altă ordine de idei, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a învederat că, pentru a face dovada că postul ocupat de aceasta la Școala Profesională Specială "Sfânta Maria" din Bistrița, de maistru instructor, era încadrat în condiții deosebite, a depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistrița-Năsăud și la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud o cerere pentru eliberarea unei adeverințe care să ateste acest aspect, urmând ca după primire să își precizeze motivul de revizuire.

În fine, a menționat că, indiferent cărei Case Județene de Pensii aparțin diverși pensionari, chestiunea litigioasă tranșată prin hotărârile judecătorești invocate este comună tuturor pensionarilor și a solicitat ca, admițând cererea, să se dispună ca indicele de corecție să se judece în temeiul art. 107 alin. (2

1

) din Legea nr. 263/2010, iar drepturile cuvenite după aplicarea indicelui de corecție să fie recunoscute începând cu 01.01.2013, astfel cum prevede legea.

Prin întâmpinare, intimata, apreciind că nu sunt incidente condițiile de admisibilitate cerute imperativ de legiuitor pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, a invocat excepția inadmisibilității, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 942/A/18.06.2025, instanța sesizată de revizuentă s-a declarat competentă general, material și teritorial să judece cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și pe pct. 8 al aceluiași articol, însă doar cu privire la sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, iar, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe pct. 8 al aceluiași articol, prin raportare la cele două decizii pronunțate de Curtea de Apel Cluj, a dispus disjungerea cererii și formarea unui nou dosar.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 943/A/18.06.2025, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și de Asigurări Sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând decizia civilă nr. 594/A/2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, pretins contradictorie deciziilor civile nr. 1785/A/03.12.2024 și nr. 1338/A/25.09.2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, în dosarele nr. x/2023 și nr. y/2023, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cauza a fost înregistrată la 26.06.2025 sub nr. x/2025 iar prin rezoluția din 30.06.2025 s-a fixat termen în ședință publică la 24.09.2025, cu citarea părților.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile legale care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Așadar, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Revizuenta a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Cazul de revizuire invocat se întemeiază pe cele două forme de manifestare ale lucrului judecat pe care le reglementează art. 431 C. proc. civ., respectiv efectul negativ, care presupune că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată și cel pozitiv, conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre ulterioară pronunțată între aceleași părți, indiferent că soluția/statuarea s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerentele decisive ori decizorii ale hotărârii, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

În speță, din examinarea conținutului cererii de revizuire, se observă că ceea ce se invocă, în realitate, nu este încălcarea autorității de lucru judecat, în vreuna din cele două forme de manifestare menționate, ci existența unei practici judiciare neunitare.

Astfel, contrarietatea susținută de revizuentă se referă la maniera diferită de soluționare a unor cereri similare, în care calitatea de pârât a aparținut aceleiași entități, respectiv Casei Județene de Pensii Bistrița-Năsăud, în timp ce calitatea de reclamant a aparținut unor persoane diferite.

În egală măsură, Înalta Curte constată că elementele de fapt care au făcut obiect de analiză în dosarele în care au fost pronunțate deciziile invocate sunt diferite, iar drepturile ce se solicită a fi recunoscute au fost examinate în concret pentru fiecare reclamant în parte.

Așadar, nu se poate reține identitatea de părți între litigiile menționate, atât timp cât la pronunțarea deciziilor civile nr. 1785/A/03.12.2024, respectiv nr. 1338/A/25.09.2023, Curtea de Apel Cluj nu a cercetat dreptul reclamantei A. la aplicarea indicelui de corecție pentru o anumită dată - 13.09.2012 - și într-un anumit cuantum - 1,17 - ci a altor persoane, B., respectiv C..

În acest context, constatând că, în speță, nu este întrunită condiția identității de părți, Înalta Curte reține că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în contrast cu soluțiile pronunțate de aceeași instanță în cauze similare dar nu identice.

Or, împrejurarea că instanța de judecată, în economia specifică, distinctă și circumstanțiată, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunță soluții diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual un exemplu de jurisprudență neunitară, ce nu are însă ca remediu posibilitatea de exercitare a unei cereri de revizuire.

Scopul reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, atunci când sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea acestuia. În lipsa identității de părți, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în ipoteza în care instanța de judecată este chemată să facă interpretarea și aplicarea concretă a unor dispoziții legale, pe care, anterior, aceeași instanță le-a interpretat și aplicat în alte litigii, derulate între alte părți, în funcție de circumstanțele fiecărui litigiu dedus judecății.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 594/A/16.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2025.