ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 550/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 martie 2021
Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția Civilă, la 4 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, a solicitat instanței obligarea acesteia la plata indemnizației reparatorii prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, cuvenită pentru perioada 1 ianuarie 2015 - până în prezent și în continuare.
Prin sentința civilă nr. 405 din 26 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A..
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1188/2018 din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale la 4 decembrie 2018, sub nr. x/2018, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1188/2018 din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 194/A/2019 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 7 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 724 din 31 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 194/A/2019 din 4 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
A. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 724 din 31 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Sălaj.
Prin decizia nr. 1725 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 724 din 31 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sălaj.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 501 pct. 1, 8 și 10 C. proc. civ.
Intimata Casa Județeană de Pensii Sălaj nu a depus întâmpinare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 8 și 10 au următorul conținut:
"Revizuirea (...) poate fi cerută dacă: (…) 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; 10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă." Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.
În același sens, dispozițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Prin cererea dedusă judecății, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1725 din 24 septembrie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 724 din 31 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sălaj.
În context, Înalta Curte constată că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, a fost soluționată contestația în anulare, formulată de aceeași parte, împotriva unei decizii pronunțate în recurs în complet de filtru, soluționat în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Întrucât dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. stipulează că:
"Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", având în vedere că această cale extraordinară de retractare a fost formulată împotriva unui recurs respins ca inadmisibil de completul de filtru, nefiind supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte constată că și decizia a cărei revizuire se solicită nu este susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta...", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1725 din 24 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1725 din 24 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2021.