ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2358/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2358/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 30 octombrie 2024
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin contestația în anulare înregistrată în data de 11 aprilie 2024 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud, anularea deciziei civile nr. 536 din 27 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2024, a deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, și a deciziei nr. 152 din 03 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.
Expunând situația de fapt, contestatoarea a menționat că decizia Curții de Apel Cluj încalcă democrația și drepturile omului, neluând în calcul munca prestată de aceasta, solicitând, totodată, încunoștințarea Curții Constituționale cu privire la inegalitatea actelor eliberate de intimată.
Prin încheierea din 7 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale a disjuns contestația în anulare îndreptată împotriva deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispus formarea unui nou dosar (nr. x/2024).
Prin decizia nr. 1009/A/2024 din 7 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale a dispus declinarea, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a competenței materiale de soluționare a contestației în anulare formulate de contestatoare împotriva deciziei nr. 3421/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, împotriva deciziei nr. 1110/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 și împotriva deciziei nr. 152/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.
Contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost înregistrată pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație în data de 02 iulie 2024, sub nr. x/2024.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Prin decizia nr. 3421 din 4 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 528/A din data de 27 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Apărări formulate în cauză
Intimata Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare în fața curții de apel, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
Cu privire la decizia nr. 536 din 27 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2024, intimata a arătat că în mod corect s-a dispus declinarea judecării cauzei având ca obiect revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A susținut, în legătură cu aceeași decizie a Curții de Apel Cluj, că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate împotriva acesteia, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri pentru care nu se prevede o cale de atac.
Legal citată pentru termenul de judecată din 30 octombrie 2024, intimata nu a formulat apărări în legătură cu obiectul prezentei cauze, astfel cum a fost stabilit acesta prin soluția de disjungere pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., aspectul admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi, după caz, o hotărâre a unei instanțe de recurs, respectiv o hotărâre a unei instanțe de apel, care nu poate fi atacată cu recurs.
Astfel, în speță, din moment ce decizia atacată a fost pronunțată ca urmare a soluționării unei cereri de revizuire, prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma prevederilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., text de lege aplicabil și în ipoteza unei decizii pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire, se constată omisiunea contestatoarei de a indica, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei contestate din această perspectivă, care ar fi presupus afirmarea unei neregularități a procedurii de citare în ceea ce o privește la chiar termenul la care a avut loc judecata.
Dimpotrivă, prin calea de atac formulată, contestatoarea a înțeles să evoce doar simple nemulțumiri în legătură cu modalitatea de soluționare a pricinilor în care a avut calitatea de parte, urmărind, într-o manieră inadecvată procedural, o nouă judecată în fond a litigiului.
Or, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță pretențiilor deduse judecății, după cum nu este posibilă nici exercitarea unui control judiciar al soluției pronunțate prin decizia atacată, din moment ce, pe calea contestației în anulare, nu este posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești.
Aceasta întrucât contestația în anulare nu poate viza aspecte ce țin de stabilirea eronată a situației de fapt sau de interpretarea ori de aplicarea greșită a unor dispoziții legale, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de dispozițiile legale anterior menționate.
În consecință, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția atacată nu conferă dreptul la rejudecarea cauzei, în lipsa dezvoltării unei argumentații juridice subsumabile motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. și de constatare a incidenței acestuia de către instanța învestită cu soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare.
Drept urmare, față de neindicarea, de către constatatoare, a unor critici apte a fi circumscrise motivelor prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în cauză nu este îndeplinită cerința de admisibilitate a prezentei căi extraordinare de atac ce decurge din chiar conținutul normativ al acestei norme de drept, care stabilește în mod limitativ cazurile în care poate interveni aceasta și care exclude, astfel, orice alte ipoteze plasate în afara sferei de reglementare a acesteia.
În egală măsură, nici aspectele invocate prin intermediul notelor scrise depuse la dosar în data de 21 octombrie 2024, respectiv în data de 28 octombrie 2024, nu sunt în măsură a complini lipsurile cererii contestatoarei, întrucât, pe de o parte, acestea evocă, la rândul lor, aspecte străine de motivul reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, motivarea contestației în anulare poate avea loc doar cu respectarea exigențelor prevederilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult, chiar și în ipoteza în care contestatoarea ar fi înțeles să dezvolte critici subsumabile motivului de contestație în anulare prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac apare în continuare ca fiind inadmisibilă.
Aceasta întrucât prevederile art. 504 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc a priori inadmisibilitatea contestației în anulare în ipoteza în care motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) din același cod putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
Or, decizia împotriva căreia s-a îndreptat prezenta contestație în anulare a format obiectul recursului părții contestatoare, cale de atac anulată prin decizia nr. 152 din 3 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2024.