ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2475/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale la data de 5 septembrie 2018 sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BISTRIȚA-NĂSĂUD, a solicitat anularea deciziei civile nr. 907/A din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a deciziei civile nr. 528 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.

Prin decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, fără a fi încadrată în drept, prin intermediul căreia arată că este o persoană cu grave probele de sănătate, context în care își exprimă nemulțumirile față de aprecierile instanței în raport cu materialul probator administrat în cauză, argumentând că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil cu referire la stabilirea dreptului de pensie, aspect menționat pe fondul inițial al cauzei și care a fost reiterat și în calea de atac a recursului.

Prin întâmpinarea depusă, la 20 noiembrie 2020, intimata Casa Județeană de Pensii Bistrița-Năsăud a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În speță, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare are ca obiect o decizie prin care Înalta Curte a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În cauză, decizia a cărei anulare se solicită a fost pronunțată într-un recurs ce a avut ca obiect o decizie prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație în anulare pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018.

În considerentele deciziei din recurs s-a reținut că decizia ce forma obiectul dosarului avea caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar art. 155 din același act normativ stabilește că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, fiind definitive.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În speța de față, se constată că contestatoarea solicitase recalcularea pensiei de stat după actele doveditoare depuse la dosarul cauzei începând cu pensia de boală din 15 mai 2001 și până în prezent.

Așadar, cum hotărârea atacată cu contestație în anulare era definitivă, rezultă că și decizia atacată cu recurs avea același caracter, așa încât, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Prin urmare, în legătură cu hotărârile instanței de apel care, potrivit legii, nu sunt susceptibile de recurs, se reține că acestea pot fi atacate cu contestație în anulare specială numai pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1 2 și 4 C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speța de față.

Totodată, se observă însă că deși și acestea sunt definitive, totuși nu pot face obiectul contestație în anulare specială hotărârile pronunțate în primă și ultimă instanță, deci care nu pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs.

Prin urmare, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita în cazurile anume prevăzute de textele de lege anterior menționate, alte hotărâri judecătorești, inclusiv speța de față, nefiind susceptibile de a fi atacate pe calea contestației în anulare.

Așa fiind, pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Bistrița-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Bistrița-Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2020.