ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 11 aprilie 2024
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-A pentru litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BISTRIȚA-NĂSĂUD, a solicitat anularea deciziei civile nr. 907/A din 28 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2018, a deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2017 și a deciziei civile nr. 528 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia civilă nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-A pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestația în anulare, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Cluj, contestatoarea A. a mai formulat o contestație în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 528/A din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-A pentru litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțate în dosarul nr. x/2018.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.
În drept, recursul nu a fost motivat.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.. Totodată, intimata a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.
Părțile au depus puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată și a fixat termen, în ședință publică, la data de 18 martie 2020.
Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.
Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.
Prin decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BISTRIȚA-NĂSĂUD și, pe cale de consecință, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 11 martie 2024 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 3.
Revizuenta a arătat că înțelege să conteste toate deciziile și sentințele date în cele patru dosare indicate în cuprinsul cererii de revizuire.
Intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BISTRIȚA-NĂSĂUD a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepția nemotivării acesteia și excepția tardivității declarării căii de atac în retractare.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 513 alin. (1) și (3), raportat la art. 509 și următ. C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
obiectul pricinii nu se află în ființă;
un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
(10
1
). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi și libertăți prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau de protocoalele adiționale la această convenție, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunțată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;
după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".
Prin urmare, analizarea admisibilității unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunțată asupra fondului sau evocă fondul și, astfel cum impune art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerințelor privind ipoteza de revizuire invocată.
În cauza de față, hotărârea atacată - decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă - este definitivă, dar nu este pronunțată asupra fondului, circumstanță care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.
Revizuenta A. a solicitat revizuirea unei decizii pronunțate în recurs, iar în jurisprudența sa - un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituțională a reținut că revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanțelor de recurs prin care se admite recursul și, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.
Aceste considerente îndreptățesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanței de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul și nici cele intermediare, prin care, admițându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată și se reține cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicționale pronunțate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situației de fapt reținută de instanțele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.
Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanța supremă reține că, prin decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BISTRIȚA-NĂSĂUD și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Așadar, prin decizia pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra motivelor de recurs evocate de recurentă și, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri.
Înalta Curte constată că revizuenta A. nu a invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, situații în care ar putea fi atacate cu revizuire și hotărârile care nu evocă fondul.
Autoarea prezentului demers judiciar nu a invocat nici în mod formal incidența dispozițiilor prevăzute în art. 509 - 513 din C. proc. civ. și nici nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.
Motivele de fapt prezentate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art. 509 din C. proc. civ., revizuenta exprimându-și, în realitate, nemulțumirea cu privire la modalitatea în care a fost soluționat fondul litigiului dintre părți.
Or, în mod evident, aceste susțineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuenta A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2024.