ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1260/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1260/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția Civilă, la 6 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele C., prin reprezentant D. S.R.L., și E. S.A., au solicitat să se constate stingerea obligațiilor izvorâte din contractul de credit ipotecar nr. x din 26 februarie 2008 și din actele adiționale la acesta nr. x din 2 aprilie 2008, respectiv nr. x din 7 aprilie 2008, încheiate cu E. S.A., precum și obligarea pârâtelor la cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum și ale art. 194 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 5346/2020 din 15 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, secția Civilă, a fost admisă acțiunea introductivă, în sensul că, în baza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2006 privind darea în plată, au fost constatate stinse toate creanțele pârâtelor împotriva reclamanților izvorâte din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. x din 26 februarie 2008, modificat prin actul adițional nr. x din 2 aprilie 2008, în considerarea căruia a fost încheiat contractul de ipotecă nr. x din 7 aprilie 2008.
De asemenea, pârâtele au fost obligate, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe pârâta C. a declarat apel principal, iar reclamanții A. și B. au formulat apel incident.
Prin decizia civilă nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost respins apelul incident al reclamanților.
A fost admis apelul principal declarat de pârâta C. împotriva sentinței primei instanțe, care a fost schimbată în tot, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți, precum și a cererii acestora privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, apelanții-reclamanți au fost obligați să plătească apelantei-pârâte C. suma de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii reclamanții A. și B. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate.
În motivare, revizuenții au susținut că decizia a cărei anulare o solicită este potrivnică deciziei civile nr. 502/2019 din 9 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.
Intimata C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de revizuire ca netimbrată sau ca insuficient timbrată, respingerea acesteia, ca fiind tardiv formulată, respectiv respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 103/2025 din 6 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La 19 septembrie 2025, revizuenții au depus note de ședință, solicitând admiterea cererii de revizuire, precum și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "de la data rămânerii definitive", cuprinsă în art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 23 septembrie 2025, Înalta Curte a respins excepția netimbrării cererii de revizuire, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii, și, constatând că soluționarea excepției inadmisibilității primează în raport cu excepția tardivității vizată de excepția de neconstituționalitate, a reținut cauza în pronunțare.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 460 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia civilă nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, fiind invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Conform prevederilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ., o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.
În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a format obiectul dosarului nr. x/2025, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 25 martie 2025.
Prin decizia nr. 794 din 14 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea de repunere în termen și, consecutiv admiterii excepției tardivității, cererea de revizuire formulată de revizuenți împotriva aceleiași decizii a fost anulată, ca atare.
În acest condiții, întrucât revizuirea formulată de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost soluționată prin decizia nr. 794 din 14 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cererea pendinte apare ca fiind inadmisibilă, soluția dobândind caracter definitiv, din perspectiva aspectelor analizate deja.
Prin urmare, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.