ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 658 din 27 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-au respins recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1111/2023 din 6 iulie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondate.

La data de 26 iunie 2025 s-a înregistrat cererea formulată de petenta A. S.R.L., prin care a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În motivare, petenta a susținut faptul că nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate în faza procesuală a recursului.

Astfel, a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în recurs, a analizat exclusiv motivul de (ne) legalitate invocat de pârâta B. S.A. privitor la cheltuielile de judecată acordate în faza procesuală a apelului către reclamantă. În schimb, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului nu a fost soluționată de către instanța supremă. Întrucât din cuprinsul deciziei nr. 658 din 27 martie 2025 rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată pentru recurs, devin pe deplin incidente prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., acestea reglementând un remediu procesual, la îndemâna părților, pentru a obține o dezlegare completă a tuturor pretențiilor deduse judecății. Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate, cererea de completare a deciziei reprezintă singura cale procedurală la dispoziția societății reclamante. Față de această împrejurare, petenta a solicitat instanței să admită cererea de completare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Intimata B. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; în subsidiar, a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate de părți în faza procesuală a recursului, în dosarul nr. x/2018, soluționat de instanța supremă la 27 martie 2025, cu consecința obligării societății A. S.R.L. la plata sumei de 149.906,42 RON; în temeiul art. 447 din C. proc. civ. coroborat cu art. 453 din același cod, a solicitat obligarea petentei A. S.R.L. la suportarea cheltuielilor de judecată aferente prezentei cauze în sumă de 9.542,23 RON, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar la termenul de judecată din 18 septembrie 2025.

Înalta Curte va analiza, cu prioritate, respectarea condiției de formă privind termenul de declarare a procedurii de completare a hotărârii, reținând următoarele:

Termenul de exercitare a cererii de completare a hotărârii rezultă din dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în speța de față fiind de 15 zile de la pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-o cale extraordinară de atac.

Înalta Curte reține că nu pot fi incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., în forma modificată prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018, având în vedere aplicarea în timp a legii de procedură civilă.

Astfel, acestea se aplică numai proceselor și executărilor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, potrivit regulilor de aplicare în timp a normelor de procedură prevăzute de art. 24-27 din C. proc. civ.

În consecință, procesul de față fiind început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 2 octombrie 2018, legea aplicabilă acestuia va fi C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Regula generală stabilită prin acest cod este aceea că legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu și celor demarate anterior și aflate în curs de desfășurare. De la această regulă, codul instituie o singură derogare vizând legea aplicabilă mijloacelor de probă.

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, art. 24-27 din C. proc. civ. constituie norme generale de drept tranzitoriu, destinate a guverna conflicte de legi viitoare.

Principiul aplicării legii noi de procedură consacrat ca principiu general la nivelul Uniunii Europene nu poate fi reținut, față de dispozițiile art. 25 din C. proc. civ. care adoptă o soluție distinctă în raport de art. 725 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, care reglementa principiul aplicării imediate a legii procesuale civile noi.

În prezent, regula este aceea că este incidentă legea în vigoare de la momentul începerii procesului, hotărârile fiind supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Sunt lipsite de fundament susținerile reprezentantului convențional al petentei, potrivit cărora recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a avut cunoștință de faptul că instanța supremă nu s-a pronunțat cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate în faza procesuală a recursului, în condițiile în care dispozitivul deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost publicat pe site-ul instanței supreme și nu conține nicio mențiune referitoare la cererile de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de părți.

De altfel, articolul 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În speță, instanța supremă constată că prin decizia nr. 658 din 27 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins atât recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., cât și recursul declarat de pârâta B. S.A., dispoziție care s-a repercutat și asupra cererii accesorii, de acordare a cheltuielilor de judecată, care, astfel, nu au mai fost acordate.

Este adevărat că recursul promovat de recurenta-pârâtă a fost respins, astfel că s-ar fi putut avea în vedere acordarea unor cheltuieli de judecată către cealaltă parte, dar numai în condițiile în care aceasta ar fi făcut o distincție între cheltuielile de judecată aferente recursului propriu de cele necesare apărărilor prezentate, în combaterea recursului părții adverse.

Or, în cauză, o asemenea defalcare nu a fost efectuată, așa încât nu se poate identifica suma pe care petenta ar fi avansat-o pentru apărarea sa față de recursul declarat de pârâtă, singura care ar fi putut fi recuperată.

Cererea de față nici nu urmărește, de altfel, obținerea unor astfel de cheltuieli, ci, în mod specific, doar pe cele aferente recursului promovat de petentă, a cărui soluție de respingere a înglobat-o și pe cea vizând cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că decizia a cărei completare s-a solicitat a fost pronunțată la data de 27 martie 2025, iar cererea de față a fost depusă la instanța de recurs la data de 26 iunie 2025, în condițiile în care ultima zi pentru formularea acesteia era data de 14 aprilie 2025, având în vedere dispozițiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. pentru formularea cererii de completare, se raportează la acest moment obiectiv, considerat a fi cel la care instanța a pronunțat hotărârea. Astfel, întrucât decizia nr. 658 a fost pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 27 martie 2025, prezenta cerere de completare a dispozitivului apare ca fiind introdusă cu depășirea termenului de 15 zile de la pronunțare prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecății nu mai pot fi analizate, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În cauza de față, în raport de textele de lege evocate, se constată că nu a fost respectat termenul pentru declararea prezentei proceduri de completare a hotărârii, astfel încât urmează a se aplica sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cererea petentei A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, urmează să fie respinsă ca tardiv formulată, ca urmare a admiterii excepției de tardivitate.

Potrivit dispozițiilor art. 447 din C. proc. civ., "în cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun".

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că petenta, prin respingerea cererii de completare al cărei titular este, a pierdut procesul și se află, prin urmare, în culpă procesuală, Înalta Curte o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către partea adversă.

În ceea ce privește însă cuantumul acestor cheltuieli de judecată, Înalta Curte constată că s-au depus înscrisuri doveditoare (factura fiscală nr. x din 16 septembrie 2025 și ordinul de plată nr. x din 17 septembrie 2025 - dosarul nr. x/2018) din care rezultă că s-a achitat un onorariu avocatului intimatei, pentru procedura completării hotărârii, de 9.542,23 RON.

Uzând de dreptul conferit de prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acest onorariu este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, precum și față de activitatea desfășurată de avocat în această etapă procesuală.

Concret, fără a nega dreptul oricărui profesionist al dreptului de a-și evalua propria activitate, constată că, în etapa soluționării cererii de completare a dispozitivului hotărârii din recurs, mandatarul intimatei a depus la dosar întâmpinare și s-a prezentat la singurul termen de judecată, în ședință publică, acordat în cauză - 18 septembrie 2025, termen la care Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de completare.

Așadar, reducerea onorariului avocatului, la un cuantum apreciat rezonabil, de 4.000 RON, se impune în raport de activitatea prestată de mandatarul intimatei, în exercitarea dreptului instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, sumele de această natură.

În consecință, Înalta Curte va obliga petenta A. S.R.L. să plătească intimatei B. S.A. suma de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial redus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulată cererea petentei A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 658 din 27 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Obligă petenta A. S.R.L. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2025.