ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 6 ianuarie 2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță în cuantum de 183.133,71 RON, conform facturii fiscale nr. x emise de către pârâtă.

La 17 mai 2023, reclamanta și-a modificat pretențiile inițiale în sensul că a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță în cuantum de 643.893,59 RON, conform facturii fiscale nr. x/04.05.2023 emise de către pârâtă pentru perioada 01.08.2022-31.03.2023.

Prin sentința civilă nr. 4684 din 25 septembrie 2023, Judecătoria Pitești, secția Civilă a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeș sub același număr de dosar, la 28 septembrie 2023.

Prin sentința nr. 313 din 20 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Specializat Argeș a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 409/A-C din 8 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, invocând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva criticii ce vizează încălcarea art. 6 C. civ., art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma de dinainte de modificarea prin O.U.G. nr. 119/2022 (forma în vigoare la data de 18.07.2022) și art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma modificată prin O.U.G. nr. 119/20222 (forma în vigoare la data de 1.09.2022), recurenta-reclamantă arată că dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor juridice încheiate după intrarea sa în vigoare.

În acest sens, precizează că plafonarea prețului energiei electrice furnizate consumatorilor noncasnici întreprinderi mici și mijlocii, în care se încadrează, a fost acordată prin O.U.G. nr. 27/2022 pentru perioada 1 aprilie 2022 - 31 martie 2023, fără a fi nevoie de nicio manifestare de voință din partea clientului.

În dezvoltarea argumentelor sale, recurenta-reclamantă arată că nu a încheiat niciun contract de furnizare cu intimata-pârâtă, deoarece a fost preluată de aceasta în calitate de FUI (furnizor de ultimă instanță), intimatei fiindu-i aplicabile dispozițiile contractului cadru adoptat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 91/2022.

Prin urmare, dispozițiile legale aplicabile în vigoare la data începerii furnizării energiei electrice de către intimata-pârâtă în calitate de FUI sunt cele din art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022.

Mai susține recurenta-reclamantă că facilitățile acordate sub forma plafonării prețului la energie electrică furnizată se acordă pe o perioadă de timp, nu lunar.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 6 alin. (1) și (5) din C. civ., recurenta-reclamantă susține că legea sub imperiul căreia a început raportul de furnizare a energiei electrice guvernează întregul raport juridic pe întreaga perioadă de desfășurare a acestuia.

În speță, legea nouă este reprezentată de art. 1 alint (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022, modificată la data de 1.09.2022 prin O.U.G. nr. 119/2022, legea veche fiind art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022, în forma în vigoare la data preluării recurentei-reclamante de către intimata-pârâtă, adică forma din data de 17.08.2022.

Întrucât legea sub imperiul căreia s-a născut raportul juridic dintre părți ultraactivează, iar aceasta nu conține obligația privind depunerea declarației pe proprie răspundere din partea reprezentantului legal pentru a putea beneficia de facilitățile privind plafonarea prețului, soluția instanței de apel este nelegală, ca urmare a aplicării greșite în timp a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că, în speță, nu este incident art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 astfel cum a fost modificat la data de 1.09.2022 prin O.U.G. nr. 119/2022, ci trebuia aplicat art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma în vigoare la data preluării sale de către intimată, adică forma din data de 17.08.2022.

La 7 martie 2025, intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că se argumentele dezvoltate reprezintă apărări de fond, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte va examina cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, excepție pe care o va respinge, întrucât criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă se circumscriu motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Teza pe care recurenta-reclamantă și-a fundament cererea de recurs, în sensul că nu este incident art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 astfel cum a fost modificat la data de 1.09.2022 prin O.U.G. nr. 119/2022, ci trebuia aplicat art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 27/2022 în forma în vigoare la data preluării sale de către intimată, adică forma din data de 17.08.2022, nu poate fi validată.

În privința legii civile, art. 6 din noul C. civ. prevede că aceasta este aplicabilă cât timp este în vigoare și că ea nu are putere retroactivă. Textul consfințește astfel, ca regulă fundamentală de aplicare a legii civile, neretroactivitatea legii civile noi, în sensul că facta praeterita (trecutul juridic) nu se află sub acțiunea acesteia. Apoi textul consacră aplicarea imediată a legii civile noi tuturor actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, efectelor acestora, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. În fine, ultraactivitatea legii civile vechi este o expresie a principiului tempus regit actum, în sensul că actul juridic, odată încheiat, reprezintă o situație juridică definitiv stabilită care împiedică obligarea părților acestuia la a face altceva decât prevedea legea în vigoare la data încheierii actului.

În raport de aceste considerente teoretice, Înalta Curte arată că intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 119/2022 a produs modificări structurale importante, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 27/2022.

În concret, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 119/2022, au operat două veritabile scheme de sprijin reglementate de O.U.G. nr. 27/2022, una pentru perioada 1 aprilie 2022-31 august 2022, iar alta pentru perioada 1 septembrie 2022-31 august 2023.

Ca atare, aplicarea formei anterioare a O.U.G. nr. 27/2022, invocată de recurenta-reclamantă, a fost limitată până la data de 31 august 2022, respectiv până la consumul aferent acestei luni, urmând ca de la 1 septembrie 2022 și până la 31 august 2023 să fie aplicabilă noua schemă de sprijin în domeniul energiei, conform prevederilor modificate prin O.U.G. nr. 119/2022.

Se impune a se sublinia faptul că măsurile instituite prin O.U.G. nr. 119/2022 sunt de imediată aplicare, începând cu 1 septembrie 2022, fiind incidente în speță, contrar argumentelor recurentei-reclamante.

Totodată, Înalta Curte mai reține că, potrivit art. II din O.U.G. nr. 119/2022, " (1)Pentru a beneficia de facilitățile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență a Guvernului începând cu data de 1 septembrie 2022, beneficiarii prevăzuți la art. 1 alin. (1), lit. c) -e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2022, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a depune către furnizorul de energie electrică o solicitare însoțită de o declarație pe propria răspundere, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Modelele pentru solicitare și pentru declarația pe propria răspundere sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5, care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. (2) Beneficiarii care se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) -e), care nu au depus solicitarea însoțită de o declarație pe propria răspundere în termenul prevăzut la alin. (1), precum și cei înființați după data de 1 septembrie 2022 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe de urgență începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii acestora la furnizor".

Prevederile art. II din O.U.G. nr. 119/2022 trebuie interpretate coroborat cu Anexele nr. 4 și 5 la același act normativ, acesta reglementând un veritabil mecanism de eligibilitate pentru anumiți clienți finali beneficiari ai O.U.G. nr. 27/2022, pentru consumul ulterior datei de 1 septembrie 2022. În acest sens, aceștia vor depune, până la 1 octombrie 2022, la furnizori, o solicitare și o declarație pe proprie răspundere, completate conform anexelor indicate mai sus, în cazul nerespectării acestui termen, urmând a beneficia de prevederile ordonanței de urgență începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii acestora la furnizor.

Ca atare, în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel și necontestată de părți (situație de fapt ce nu poate face obiectul analizei instanței de recurs), Înalta Curte reține aplicarea judicioasă de către instanța de apel a prevederilor O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 119/2022, cu respectarea dispozițiilor art. 6 C. civ.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A. și, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409/A-C din 8 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă C. S.A.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 409/A-C din 8 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.