ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1160/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Prin sentința civilă nr. 22/2024 din 17 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a decăderii reclamantului din dreptul de a mai formula cerere modificatoare, invocate de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L.

A fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele.

În baza art. 66 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, a fost admisă, în parte, cererea de intervenție principală formulată de intervenienta principală C. S.R.L.

S-a dispus radierea din cărțile funciare nr. x Giurgiu a notării privind "condiția de a edifice un obiectiv de interes public și anume un stadion cu funcții aferente construit la standardele U.E.F.A.".

Au fost respinse, ca rămase fără obiect, capetele de cerere 1 și 2 din cererea de intervenție principală.

A fost admisă, în parte, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, a fost obligat reclamantul să plătească intervenientului principal suma de 1550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a fost respinsă cererea formulată de pârâta B. S.R.L. având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1792 din 28 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă, ca nefondat, fiind obligată apelanta la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, astfel cum au fost reduse.

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează nulitatea absolută, instanța de apel considerând în mod neîntemeiat că nu au fost prezentate argumente din care să rezulte că partea cocontractantă ar fi folosit manopere dolosive pentru a induce în eroare și a o determina să încheie contractul autentificat sub nr. x/04.07.2011, precum și că neexecutarea obligațiilor contractuale asumate nu este de natură a atrage sancțiunea nulității absolute a contractului. Instanța de apel nu a ținut cont că vânzarea- cumpărarea s-a încheiat doar pentru că cumpărătorul și-a asumat situația urbanistică și juridică a celor trei terenuri, astfel cum a fost stabilită în caietul de sarcini - anexa 3 la H.C.L. 99/28.04.2011 și nu a avut în vedere condiția cu care se vând aceste terenuri, aceea de a edifica un obiectiv de interes public, și anume un stadion cu funcțiuni aferente, construit la standarde UEFA, în lipsa asumării acestei condiții din partea cumpărătorului, contractul nemaifiind încheiat.

Așadar, se arată de către recurentă că la încheierea contractului, consimțământul său a fost viciat prin dol, potrivit art. 953 din C. civ. de la 1864, situație ce se subînțelegea, chiar dacă pe fondul cauzei nu a fost indicat în mod expres. Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 960 C. civ., contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.

Instanța de apel a considerat că nu au fost prezentate motive de apel concrete care să vizeze soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta C. S.R.L.

Însă, susține recurenta-reclamantă, respingerea cererii de intervenție voluntară principală reprezintă o consecință a constatării nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare autentificat cu nr. x/14.07.2011, precum și a contractelor de vânzare- cumpărare perfectate ulterior, respectiv contractele autentificate cu nr. x și cu nr. y/22.03.2022.

La data de 26 martie 2025, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata- pârâtă B. S.R.L. și de intimata-intervenientă C. S.R.L., prin care a fost invocată excepția nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitându-se anularea recursului, dat fiind că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În măsura în care se va aprecia că recursul poate fi, totuși, încadrat într-unul dintre motivele de casare, s-a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea deciziei recurate, ca fiind legală și temeinic motivată.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalitățile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, deși recurenta-reclamantă U.A.T. MUNICIPIUL GIURGIU- prin PRIMAR a indicat prin cererea de recurs motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă la pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate a deciziei din apel, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea rezumându-se la enunțarea unor susțineri lipsite de caracter concret și aplicat și reluând, în mare parte, motivele de apel formulate.

Astfel, se constată că, deși recurenta a indicat atât dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și normele de drept material, care, în opinia sa, atrag incidența motivului de casare menționat, argumentele expuse, referitoare la dol și pretinsa aplicare greșită a dispozițiilor art. 953 și art. 960 C. civ. vizează aspecte ce țin de situația de fapt a cauzei și de probatoriul administrat; de altfel, recurenta-reclamantă nu critică soluția de înlăturare a motivului de nulitate invocat, respectiv dolul, ci faptul că instanța de apel ar fi apreciat că nu i s-ar fi prezentat argumente suficiente din care să rezulte că s-ar fi folosit manopere dolosive la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Argumentele aduse în sprijinul acestor așa-zise critici de nelegalitate nu s-au conformat, așadar, caracterului specific al căii extraordinare de atac a recursului, întrucât au vizat aspecte de netemeinicie ce nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar, textele de lege pretins încălcate au fost invocate pur formal, nefiind urmate de apărări care să le susțină.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raționament ale instanței de apel, apte să fie încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurenta și-a îndeplinit obligația de motivare a recursului.

Recurenta a făcut referire și la probațiune, însă, probele și modul de apreciere a acestora în cadrul judecății pe fond nu pot face obiectul cenzurii în recurs. În calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ci se analizează exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, din perspectiva criticilor formulate de recurent și a motivelor de casare prevăzute de lege.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii în raport cu soluția atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părții, a fost pronunțată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reține că recurenta nu critică considerentele instanței de apel și nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii, susținerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Dat fiind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancțiunea nulității prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta U.A.T. Municipiul Giurgiu prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1792 din 28 noiembrie 2024, proununțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta U.A.T. MUNICIPIUL GIURGIU prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1792 din 28 noiembrie 2024, proununțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.