Decizia nr. 891/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1384/2023 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă la 22 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând evaluarea psihiatrică a stadiului maladiei Alzhemier de care suferă pârâtul, și despăgubiri bănești pentru prejudiciul ce i-a fost adus în valoare de 50.000 de euro. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386, art. 1387, art. 64 alin. (1) și (2), art. 72, art. 35 din C. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă Prin sentința civilă nr. 1384 din 29 decembrie 2023 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 660 A din 13 iunie 2024 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1384 din 21 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta A.. După expunerea pe larg și în mod detaliat a situației de fapt care a generat formularea acțiunii deduse judecății dar și a parcursului procesual derulat în fața instanțelor de fond, recurenta a criticat decizia curții de apel, sub un prim aspect, din perspectiva în care hotărârea a fost motivată peste termenul legal de 90 de zile, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Hotărârea se va redacta și se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunțare. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen", ceea ce atrage sancțiunea casării deciziei. Sub un alt aspect, recurenta reclamantă a susținut că, având în vedere că la etapa procesuală a fondului în fața Tribunalului București, secția a IV-a civilă, constituirea completului de judecată F18 a fost modificată, în sensul că a fost alcătuit din doamna judecător C. și din grefieri care s-au schimbat pe durata derulării procesului, a fost încălcat art. 6 din "regulamentul de procedură interioară a Tribunalului București". În finalul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a redat, în integralitate, conținutul dispozițiilor art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386, art. 1387 din C. civ. dar și Titlu I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Apărări formulate în cauză În cauză nu a fost depusă întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Conform prevederilor art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Astfel, Înalta Curte constată că raportat la motivul invocat de recurenta-reclamantă prin care a criticat pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., se reține că pentru situația învederată, legiuitorul român a prevăzut procedura specială a contestației privind tergiversarea procesului în cuprinsul art. 522-art. 526 din C. proc. civ., ca instituție procesuală pusă la dispoziția părților din proces de a supune controlului eventualele încălcării ale dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, procedură la care recurenta-reclamantă nu a apelat, așa cum reiese din înscrisurile atașate dosarului. Totodată, Înalta Curte reamintește că eventualele întârzieri înregistrate în legătură cu redactarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești nu sunt apte a afecta legalitatea hotărârii, având în vedere că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. pentru redactarea și semnarea hotărârii este unul relativ și nesocotirea lui nu atrage sancțiunea nulității hotărârii, partea interesată având posibilitatea legală de a formula o contestație pentru tergiversare, astfel cum s-a arătat. Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că acesta vizează pretinsa nelegala constituire a completului de judecată în fața tribunalului, din perspectiva nealcătuirii acestuia din același grefier care să participe la toate termenele de judecată. Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a făcut o referire improprie la încălcarea art. 6 din " regulamentul de procedură interioară a Tribunalului București", în contextul în care organizarea instanțelor judecătorești este prevăzută de un singur regulament, respectiv Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 3.243 din 22 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1254 din 27 decembrie 2022. În continuare, Înalta Curte constată că în raport de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată în etapa procesuală a apelului, fiind o cale de atac "subsecventă", în sensul că de principiu, nu poate fi exercitat omisso medio. De asemenea, conform art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor". Prin urmare, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de lege. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare și care, implicit, au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată și analizate ca atare de către prima instanță. Cu alte cuvinte, susținerile părților trebuie formulate în concordanță cu cerințele procedurale, în faza procesuală anterioară, în apel, prin care s-a criticat soluția dată de prima instanță, ocazionând, așadar, un control judiciar efectiv în al doilea grad de jurisdicție în fond, și doar dacă acest demers rămâne fără succes poate reitera criticile corespunzătoare aspectelor de nelegalitate și în recurs. Or, examinarea actelor dosarului relevă că prin cererea de apel, reclamanta nu a pretins nelegala constituire a completului de judecată în fața tribunalului sub aspectele relevate prin criticile formulate în recurs, motivele de apel axându-se în mare măsură pe stabilirea situației de fapt și condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtului din perspectiva dispozițiilor art. 1381-1387 din C. civ.. În ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări ori susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de atac a recursului, aspect inadmisibil. Cum recurenta-reclamantă nu a dedus judecății prin cererea de apel această chestiune, eventuala nelegală constituire a completului de judecată în fața tribunalului nu poate fi examinată pentru prima dată în această etapă procesuală. Sub un ultim aspect, Înalta Curte reține că simpla redare, sub forma citării, în cuprinsul memoriului de recurs, a conținutului unor dispoziții legale, respectiv art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386, art. 1387 din C. civ., dar și a Titlului I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu răspunde exigențelor legale de motivare a recursului. Aceasta întrucât în absența invocării unor aspecte de nelegalitate apte a fi deduse spre examinare în prezenta cale extraordinară de atac, prin prezentarea unor argumente care, prin raportare la considerentele deciziei atacate, să combată reținerile curții de apel, instanța de recurs nu poate fi efectua controlul de legalitate. Având în vedere considerentele expuse, reținând că, în speță, nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. Cu privire la cererea recurentei-reclamante, adresată instanței la 3 decembrie 2024, prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, motivat de faptul că aceasta nu era datorată, Înalta Curte reține că din examinarea înscrisurilor existente, rezultă că la dosarul cauzei a fost depusă dovada de plată nr. x emisă de Consiliul superior al Magistraturii la 01 decembrie 2024, de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferente soluționării prezentului recurs, nefiind depuse alte dovezi din care să rezulte achitarea unei taxe judiciare de timbru de 20 RON, așa cum susține petenta, context în care se va respinge cererea petentei A. privind restituirea taxei judiciare de timbru.