ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2028/2025

HOTĂRÂRE

18.11.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2028/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 septembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.912,10 RON, reprezentând contravaloarea amenzilor aplicate de autoritățile din Ungaria pentru neplata taxelor de drum (vinietă) pe perioada în care pârâtul s-a folosit de autovehiculul închiriat de la reclamantă, respectiv în zilele 05.05.2022-07.05.2022 și 10.05.2022-12.05.2022, a sumei de 900 RON, reprezentând contravaloare cheie de pornire autovehicul și a sumei de 2.450 RON, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a autovehiculului pentru perioada 06.05.2022 - 12.05.2022.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1270 alin. (1), art. 1350 alin. (1), art. 1516 alin. (1) și art. 1531 C. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 3608 din 11 aprilie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că raportul juridic dedus judecății se circumscrie unui raport contractual decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. care statuează competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului (pârâtului), acesta din urmă având domiciliul în Constanța, județul Constanța, începând cu data de 09 mai 2008, dată anterioară introducerii prezentei cereri de chemare în judecată (19 septembrie 2024), astfel cum rezultă din referatul nr. x/09.12.2024 .

A mai apreciat că părțile nu au convenit alegerea instanței competente, chiar dacă art. 10 din contractul încheiat între părți stipulează că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desființarea prezentului contract se va soluționa de către instanțele judecătorești competente, de la sediul locatorului din București (în speță Judecătoria Sectorului 1 București, raportat la sediul reclamantei), instanța reținând că această clauză este considerată ca nescrisă, raportat la prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. și la faptul că pretinsul drept la despăgubire s-a născut ulterior încheierii contractului.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 9830 din 6 august 2025, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că nu este incident art. 121 C. proc. civ., întrucât este vorba de un litigiu între profesioniști, prin încheierea contractului de închiriere auto pârâtul neacționând în calitate de consumator pentru satisfacerea unui consum privat, ci în calitate de profesionist, aflat la rândul său în exercițiul unei activități profesioniste în scopul obținerii de profit urmare a utilizării bunului închiriat.

Totodată, s-a apreciat că este vorba de o competență de ordine privată care nu poate fi invocată de instanță din oficiu, astfel că Judecătoria Sectorului 1, inițial învestită, devine competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ. și art. 136 din același act normativ Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul de competență a luat naștere ca o consecință a aprecierii diferite a instanțelor cu privire la competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. și a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul consumatorului, apreciind că raportul juridic dedus judecății se circumscrie unui raport contractual decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist și un consumator, iar Judecătoria Constanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., întrucât este vorba de un litigiu cu profesioniști, competența fiind una de ordine privată, alternativă, instanța inițial învestită neputând invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Înalta Curte reține că, în principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 2.912,10 RON, reprezentând contravaloarea amenzilor aplicate de autoritățile din Ungaria pentru neplata taxelor de drum (vinietă) pe perioada în care pârâtul s-a folosit de autovehiculul închiriat de la reclamantă, respectiv în zilele 05.05.2022-07.05.2022 și 10.05.2022-12.05.2022, a sumei de 900 RON, reprezentând contravaloare cheie de pornire autovehicul și a sumei de 2.450 RON, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a autovehiculului pentru perioada 06.05.2022 - 12.05.2022.

Așadar, întrucât cererea reclamantei are la bază contractul de închiriere a unui autovehicul, în baza căruia pârâtul a plătit prețul închirierii, reclamanta având în obiectul său de activitate și prestarea de servicii de închiriere de autovehicule de transport mărfuri (așa cum însăși a precizat în cererea de chemare în judecată - dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București), Înalta Curte reține că raportul juridic dedus judecății este acela dintre un profesionist și un consumator.

Noțiunea de profesionist este definită de art. 2 din Legea nr. 193/2000, ca fiind orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.

Dispozițiile art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 definesc notiunea de consumator, în sensul că "prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale".

În aceste coordonate, se reține că potrivit dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Acest text de lege are un caracter imperativ și instituie o competență teritorială exclusivă, ce are caracter absolut, fiind reglementată de norme juridice de ordine publică, astfel că este susceptibilă de a fi invocată din oficiu de către instanță, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București procedând în acest sens.

Fiind o normă de ordine publică, părțile nu ar trebui să aibă posibilitatea de a conveni stabilirea competenței teritoriale în favoarea altei instanțe. Cu toate acestea, o asemenea convenție poate fi încheiată după nașterea dreptului la despăgubire, astfel cum prevăd dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Pentru ca alegerea de competență să producă efectul extinderii competenței instanței este necesar ca înțelegerea (convenția) părților să fie expresă, adică din cuprinsul său să rezulte explicit opțiunea pentru o anumită instanță, iar respectiva convenție să intervină numai după ce dreptul la despăgubire s-a născut.

Cum însă în speța pendinte nu există o derogare de la dispozițiile art. 121 C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada încheierii unei convenții de alegere a instanței competente ulterior nașterii dreptului la despăgubire, competența teritorială de soluționare a cauzei este una exclusivă, de ordine publică și aparține instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul - consumator.

În consecință, Înalta Curte reține că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea formulată de un profesionist împotriva unui consumator este cea în circumscripția căreia, la data intentării cererii, își avea domiciliul pârâtul - consumator.

Or, potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, de către prima instanță sesizată, rezultă că din data de 9 mai 2008 (perioadă ce include și momentul sesizării instanței, 19 septembrie 2024) pârâtul are domiciliul activ în Municipiul Constanța, str. x, jud. Constanța.

În ceea ce privește constatarea Judecătoriei Constanța, potrivit căreia prezentul litigiu este unul cu profesioniști, întrucât pârâtul nu a acționat în calitate de consumator pentru satisfacerea unui consum privat, ci în calitate de profesionist aflat la rândul său în exercițiul unei activități profesioniste în scopul obținerii de profit urmare a utilizării bunului închiriat, Înalta Curte constată că din actele dosarului nu rezultă a se fi făcut dovada că pârâtul ar fi închiriat autovehiculul de la reclamantă în scopul obținerii unui profit, nerealizându-se nici o astfel de mențiune în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În raport cu argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, aceasta fiind instanță în circumscripția căreia se află domiciliul consumatorului.