ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Lipova, sub nr. x/2018, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat punerea sub interdicție a pârâtului A. și numirea pârâtului B. în calitate de tutore pentru ocrotirea drepturilor pârâtului pus sub interdicție.

Prin sentința civilă nr. 118 din 21 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea petentei și s-a dispus punerea sub interdicție a intimatului A., precum și numirea în calitate de tutore al acestuia a intimatului B..

La data de 3 aprilie 2024, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (6) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Lipova s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a intimatului A., formându-se, în acest sens, dosarul nr. x/2024.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 604 din 7 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Lipova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de reexaminare a măsurii punerii sub interdicție în favoarea Judecătoriei Beiuș.

La stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 936 C. proc. civ. și a reținut că locuința în fapt a intimatului A. este la Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță din localitatea Ștei, județul Bihor, întrucât este internat în această unitate din anul 2018.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 1913 din 28 iulie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Beiuș a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reprezentantul Parchetului și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Lipova, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a avut în vedere domiciliul reprezentantului legal al intimatului, la data sesizării instanței din oficiu cu cererea de reexaminare a măsurii punerii sub interdicție, apreciind că domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească nu este reprezentat de locuința sa în fapt (în speță Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Ștei), ci de domiciliul reprezentantului său legal (în cazul de față B., cu domiciliul în jud. Arad).

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul de competență a luat naștere ca o consecință a aprecierii diferite a instanțelor cu privire la domiciliul persoanei puse sub interdicție și care se află internată într-un centru de recuperare.

Astfel, Judecătoria Lipova a reținut că în cauză, prezintă relevanță, din punct de vedere procedural, locuința efectivă a persoanei ocrotite, iar Judecătoria Beiuș a reținut că domiciliul legal al persoanei puse sub interdicție este la reprezentantul său legal.

În speță, se constată că intimatul A. a fost pus sub interdicție prin sentința civilă nr. 118 din 21 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. x/2018, dispunându-se totodată și numirea în calitate de tutore al intimatului A. a numitului B..

Ulterior, la data de 3 aprilie 2024, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (6) din Legea nr. 140/2022, Judecătoria Lipova s-a sesizat din oficiu cu privire la reexaminarea măsurii punerii sub interdicție a intimatului A., formându-se în acest sens, prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative (lege adoptată succesiv pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 601/2020, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 164 alin. (1) C. civ.), "Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege", iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași text de lege, s-a impus în sarcina instanțelor judecătorești ca, din oficiu sau la cerere, să reexamineze toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească.

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial.

Drept urmare, având în vedere obiectul prezentei cauze, de reexaminare ex officio a măsurilor de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Lipova, precum și temeiul juridic al litigiului pendinte, respectiv art. 20 din Legea nr. 140/2022, se constată că în speță, instanța de tutelă a fost deja stabilită prin sentința civilă nr. 118 din 21 februarie 2019, și anume Judecătoria Lipova, care a instituit măsura punerii sub interdicție - măsura reglementată anterior ca măsură de ocrotire - aspect rămas câștigat judecății și în prezenta pricină, privită ca unitară din perspectiva dispozițiilor regulamentare anterior menționate.

Se impune a se observa că economia întregii reglementări introduse prin Legea nr. 140/2022 în C. civ. și, corespunzător, în C. proc. civ., dă în sarcina acestei instanțe toate chestiunile incidentale ce se ivesc ulterior instituirii măsurii.

O atare concluzie este impusă și de principiul simetriei formelor și își găsește justificarea în aceea că instanța care a instituit măsura de ocrotire este cea mai în măsură a cunoaște realitățile particulare ale cauzei și a dispune adecvat în același scop - al ocrotirii persoanei.

Astfel, în scopul stabilirii competenței teritoriale, este necesar a se avea în vedere, pe de o parte, instanța care a pronunțat cererea de punere sub interdicție judecătorească a intimatului și, pe de altă parte, necesitatea rațiunii de unitate a hotărârii judecătorești, ca o consecință a extinderii competenței instanței care a încuviințat cererea de punere sub interdicție asupra tuturor procedurilor ulterioare aflate în directă legătură cu aceasta.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova, instanța de tutelă stabilită la momentul instituirii măsurii punerii sub interdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lipova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2025.