ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1681/2025

HOTĂRÂRE

14.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1681/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș s-a înregistrat în data de 25 octombrie 2023 sub dosar x/2023, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, din oficiu, cererea de reexaminare cu privirea la punerea sub interdicție a intimatului A., măsură dispusă prin sentința civilă nr. 235 din 3 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. x/2008.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu Lăpuș:

Prin sentința civilă nr. 1202 din 23 iunie 2025, Judecătoria Târgu Lăpuș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că obiectul cererii este reexaminare punere sub interdicție față de intimatul A., care este internat din anul 2014 Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, județul Bihor.

Întrucât adresa la care locuiește efectiv intimatul se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Beiuș, instanța a apreciat că revine acestei judecătorii competența de a soluționa cauza.

III. Hotărârea Judecătoriei Beiuș:

Învestită prin declinare, Judecătoria Beiuș a pronunțat încheierea civilă nr. 721 din 23 iulie 2025, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească nu este reprezentat de locuința sa în fapt (sediul unității medicale sau de îngrijire în care aceasta este internată), iar instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicție judecătorească în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022 este aceea în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana pusă sub interdicție, domiciliu care coincide, ca regulă, cu domiciliul reprezentantului său legal, potrivit art. 92 alin. (4) C. civ.

Or, în cauză, la data sesizării instanței din oficiu, domiciliul legal al intimatului A. era la domiciliul reprezentantului său legal, tutorele C., cu domiciliul în jud. Maramureș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Târgu Lăpuș.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competență are ca obiect reexaminarea, din oficiu, a măsurii punerii sub interdicție a numitului A., măsură dispusă de Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 235 din 3 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr. x/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 140/2022, " Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Legii nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin prezenta lege."

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, "În acest scop, instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție judecătorească și, după caz, vor dispune: a) înlocuirea acesteia cu una dintre măsurile de ocrotire prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare; b) ridicarea acesteia, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pentru instituirea unei măsuri de ocrotire".

În mod corelativ, prevederile art. 105 alin. (1) și (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, prevăd că "Pe toată durata măsurilor de ocrotire, actele procesuale referitoare la exercitarea atribuțiilor instanței de tutelă se efectuează în același dosar, repartizat aleatoriu unui complet specializat pentru judecarea cauzelor cu minori și de familie.(2) Cererile sau plângerile referitoare la măsurile de ocrotire se înregistrează ca dosare asociate, cu excepția acțiunilor în anulare, care se înregistrează ca dosare distincte și se repartizează aleatoriu. După soluționarea definitivă a acestor cauze, dosarele se atașează la dosarul inițial."

Drept urmare, având în vedere în cauză s-a dispus reexaminarea ex officio a măsurii de ocrotire dispuse în cadrul dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei B., în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, se constată că instanța de tutelă a fost deja stabilită prin sentința nr. 235 din 3 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria B..

Prin Legea nr. 148/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 510/19.07.2011, s-a dispus desființarea unor instanțe judecătorești, printre acestea fiind menționată și Judecătoria B., instanța care a dispus măsura de ocrotire stabilită în cauză, astfel cum prevede art. 5 alin. (6) din lege: "Cauzele aflate pe rolul instanțelor/parchetelor prevăzute în anexă la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cele înregistrate după această dată se transmit pe cale administrativă, începând cu data de 1 octombrie 2011, instanțelor/parchetelor care preiau competența teritorială a instanței și, respectiv, parchetului desființat. În cauzele înregistrate după data de 1 octombrie 2011, stabilirea termenelor și efectuarea actelor de procedură urmează a fi realizate de instanțele/parchetele care preiau competența teritorială a instanței și, respectiv, parchetului desființat."

Se constată că, urmare a desființării judecătoriei, localitatea B. a fost arondată în raza teritorială a Judecătoriei Baia Mare, instanța de tutelă competentă să supravegheze și să analizeze măsura punerii sub interdicție a numitului A..

Având în vedere cele constatate, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.