Decizia nr. 1844/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 361/2023 a Tribunalului București

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 15.06.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând împrumut scadent la data de 12.12.2017 și nerestituit, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă aceste sume, calculată de la data scadenței și până la data restituirii efective a acestuia, la care se adaugă cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 361 din 27 martie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 250.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând împrumut nerestituit, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data de 21.12.2017 și până la data plății efective, iar în final s-a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 1231A din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelantul pârât B. împotriva sentinței civile nr. 361/27.03.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1231A din 26 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă a declarat recurs pârâtul B.. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 06 februarie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr.

Prin cererea de recurs, prevalându-se de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după expunerea situației de fapt din dosar, recurentul critică hotărârea curții de apel din perspectiva greșitei aplicări a normelor de drept material. Susține că instanța a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 310 din C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinite condițiile ca actul dedus judecății să fie considerat început de dovadă scrisă, înscrisul respectiv neprovenind de la persoana căreia i se opune (recurentului), ci de la reclamant. Arată că instanța a făcut o confuzie între semnătura acestuia și scrierea, în sensul prevăzut de art. 310 C. proc. civ. Mai mult, cea de-a treia condiție a textului de lege impune ca scrierea să trebuie să facă credibil faptul pretins. Or, semnătura nu poate descrie un fapt, o stare, o acțiune, având doar rolul de a confirma că scrierea provine de la persoana a cărei semnătură se regăsește pe document. La 16 aprilie 2025, recurentul a depus cerere de renunțare la judecata recursului, formulată prin avocat cu împuternicire la dosar, însă semnată personal de către acesta, cerere ce a fost comunicată intimatului la 30.04.2025. 5. Apărările formulate în cauză Recursul declarat în cauză a fost comunicat intimatului la 17 februarie 2025, conform dovezii aflate la dosar. La data de 24 februarie 2025, cu respectarea termenului legal, intimatul A. a formulat întâmpinare doar la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, solicitând respingerea acesteia, în principal, pe cale de excepție, pentru neplata cauțiunii și a taxei judiciare de timbru și, în subsidiar, ca nefondată. 6. Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este legal timbrat, a fost formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c), d) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților la 7 și 8 mai 2025, nefiind formulat punct de vedere la raport. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Asupra cererii de renunțare la judecata recursului declarat de recurentul-pârât B., Înalta Curte reține următoarele: Ulterior depunerii cererii de recurs și a întocmirii raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în data de 16 aprilie 2025, recurentul a formulat cerere de renunțare la judecata recursului declarat în cauză, semnată personal de acesta. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi. În raport cu art. 463 C. proc. civ., având în vedere poziția exprimată în proces de către recurent, cu privire la calea de atac pe care a exercitat-o, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea pârâtului B. la hotărârea instanței de apel, prin renunțare, în condițiile legii, la recursul formulat.