ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1840/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 24.10.2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații B. și C., a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1753/2024 aflat pe rolul BEJ D., precum și a încheierilor emise de executorul judecătoresc; lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în sensul în care să se stabilească dacă executorul avea capacitatea și posibilitatea să extindă executarea și în privința aducerii terenului la situația inițială.

În motivare, contestatoarea a învederat că, la data de 3 mai 2012, în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între aceasta și sotii E. și F., a achiziționat un imobil teren situat în Constanța, str. x, lot x, în suprafață de 261 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Constanța sub numărul x, în acest sens fiind obținut de către notarul instrumentator un extras de carte funciară în vederea intabulării la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.

A menționat că încă de la cumpărarea terenului și până în prezent nu a efectuat niciun fel de modificări faptice, acesta fiind îngrădit cu un gard de plasa metalică și cu unul din plăci de ciment ce fuseseră amplasate de către chiar pârâții G., motiv pentru care aceștia aveau acces la teren, întrucât gardul de plasă metalică avea o poartă asigurată cu un lanț metalic și un lacăt ale cărui chei nu s-au aflat niciodată în posesia ei.

În anul 2013 urmare a promovării unei acțiuni de către B. si C., în contradictoriu cu H., I. și S.C. A. S.R.L., a fost emisă sentința civilă numărul 22562 din 11.10.2016 de către Judecătoria Constanța, potrivit căreia s-a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtului H., ca fiind delimitată de punctele 2-b din planul de situație - anexa 2 la raportul de expertiză efectuat de expert J., precum și linia de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtei S.C. A. S.R.L., ca fiind delimitată de punctele b-c din planul de situație - anexa 2 la raportul de expertiză efectuat de expert J..

În recurs, s-a dispus admiterea cererii în revendicare și a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 88 mp identificată în raportul de expertiză J. cu notațiile b- c-s-d. și a fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtului S.C. A. S.R.L. ca fiind delimitată de punctele b-d pe o lungime de 7,42.

Contestatoarea a învederat că terenul a rămas liber și neîngrădit și nu a împiedicat niciodată accesul pârâților la teren, ci dimpotrivă a desființat toate gardurile, aceștia putând intra pe suprafața de teren revendicată.

Mai mult decât atât, aceștia au pus în practică dreptul de proprietate dar și folosința asupra terenului realizând în anul 2024, probabil în luna august, lucrări de cadastrare, motiv pentru care au și solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța notarea întocmai a limitelor drepturilor de proprietate cât și faptul că există o suprapunere.

Contestatoarea a evidențiat faptul că încă din anul 2019 a așteptat ca pârâții să demareze lucrările de cadastrare și înscriere în cartea funciară a suprafeței identificată prin sentință și decizie, însă niciodată aceștia nu s-au deplasat la teren ori nu au luat legătură cu reprezentanții contestatoarei în niciun fel și pentru niciun motiv.

Totodată, contestatoarea a învederat instanței că la data de 11 octombrie 2024 i-a fost comunicată pe e-mail de către executorul judecătoresc D. somația, înștiințarea de începere a executării silite, încheierea nr. 2 prin care se stabilesc cheltuielile de executare silită și o serie de înscrisuri anexate și atașate, prin care se constata că nu și-a îndeplinit obligația de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul si pe cale de consecința îi punea în vedere atât ei cât și lui H. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenului, să aducă terenul la starea inițială și să achite pârâților suma de 4054.10 RON.

Contestatoarea a mai învederat că a indicat executorului judecătoresc faptul că terenul nu se află sub stăpânirea și în posesia contestatoarei, fiind liber, terenul este neîngrădit încă din 2019, iar creditorii și-au exercitat până la data deschiderii dosarului de executare silită atât dreptul de proprietate cât și dreptul de posesie asupra acestuia și nu s-a opus niciodată, în niciun fel, punerii voluntare în operă a sentinței și a deciziei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 618 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1901 din 13 februarie 2025, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, prin încheierea nr. 14498/04.10.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2024, a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 1753/2024 aflat pe rolul BEJ D., împotriva debitorilor A. S.R.L. și H., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 11562 din data de 11.10.2016 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 424C pronunțată în data de 05.12.2019 de Curtea de Apel Constanța, până la realizarea dreptului creditorilor B. și C. rezultat din titlul executoriu, respectiv debitoarea A. S.R.L. nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația de a lăsa în deplina proprietatea și liniștita posesie suprafața de 88 mp identificată în raportul de expertiză întocmit de J. cu notațiile b-c-5-d.

A mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., printr-o contestație la titlu se urmărește obținerea de lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

A reținut instanța că, întrucât unul dintre capetele de cerere ale contestației la executare vizează lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, respectiv a modalității de aducere a îndeplinire a obligației dispuse în sarcina contestatoarei ca urmare a dispoziției privind revendicarea, argumentele aduse în susținerea celorlalte capete de cerere grefându-se pe consecința acestor lămuriri, competența soluționării pricinii revine Curții de Apel Constanța, secția I civilă, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Învestită prin declinare, prin decizia civilă nr. 88C din 28 mai 2025, Curtea de Apel Constanța a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecarea cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că obiectul pricinii îl constituie o contestație la executare prin care s-a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1753/2024 aflat pe rolul BEJ D., precum și a încheierilor emise de executorul judecătoresc; lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu în sensul în care să se stabilească dacă executorul avea capacitatea și posibilitatea să extindă executarea și în privința aducerii terenului la situația inițială.

A reținut că, potrivit precizărilor formulate în fața instanței de apel, nu s-a contestat titlul în sine, respectiv sentința judecătorească rămasă definitivă în recurs, ci doar executarea silită însăși și întinderea efectelor titlului, fiind vorba de fapt de o contestație la executare și o contestație la executarea silită însăși, nu o contestație la titlu, contestatoarea, prin reprezentant precizând că nu contestă sentința și decizia.

A mai luat act de precizările contestatoarei, în sensul că nu există nelămuriri cu privire la titlu în sine, la decizie, ci la modalitatea de punere în executare și la sarcinile suplimentare sentinței și deciziei impuse de executorul judecătoresc.

Instanța a apreciat că speței nu îi sunt incidențe dispozițiile art. 714 alin. (3) din C. proc. civ., atâta vreme cât din conținutul cererii introductive un reiese fără putință de tăgadă existența unui capăt de cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu, iar potrivit precizărilor formulate, nici nu a fost formulată o astfel de cerere.

Drept urmare, văzând că Judecătoria Constanța a declinat competența materială de soluționare a întregii cauze, fără a disjunge în prealabil cererea privind contestația la executare propriu-zisă, ignorând dispozițiile legale incidente în cauză, dând valență și principiului disponibilității părților, a apreciat că revine Judecătoriei Constanța competența de soluționare a pricinii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 152 coroborate cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ., calificarea juridică a acțiunii și delimitarea cadrului procesual se realizează ținându-se seama de natura dreptului și a scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care contestatorul A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C., contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul nr. x/2024 de BEJ D., solicitând instanței anularea executării silite și a tuturor formelor de executare, precum și a încheierilor executorului judecătoresc. Totodată, a solicitat lămurirea înțelesului și aplicării titlului executoriu, în sensul de a se stabili dacă executorul avea capacitatea și posibilitatea să extindă executarea și în privința aducerii terenului în starea inițială, oricare ar fi fost aceasta, să degajeze deșeurile vegetale ori să realizeze lucrările de cadastru și publicitate imobiliară ale terenului pentru și pe seama creditorilor însă pe cheltuiala sa, ori alte proceduri care impun costuri în privința sa.

În dezvoltarea motivelor invocate, a arătat că executarea silită împotriva acestuia a fost demarată în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 11562/11.10.2016 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 424C/05.12.2019 Curții de Apel Constanța, de casare și reținere spre rejudecare, prin care s-ar fi dispus admiterea cererii de revendicare și obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 88 mp identificată în raportul de expertiză efectuat J. cu notațiile b-c-5-d. Totodată, s-a stabilit linia de hotar între propritatea reclamanților și proprietatea pârâtului.

Susține contestatorul că, prin titlul executoriu menționat, instanța de judecată nu a dispus efectuarea de către acesta a vreunor lucrări de cadastru, de a înscrie la OCPI limitele de proprietate, de a efectua eventuale lucrări pe terenul său și nici de a amplasa garduri pe teren, sens în care executorul judecătoresc nu putea dispune atare măsuri în privința sa.

Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 701, 702 și art. 712 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii de investire cu formulă executorie, precum și a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condițiilor legale. (4) Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmașie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare".

În cauză, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 424C/05.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus:

"Admite recursul formulat de recurenții reclamanți B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1061 din 28 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți H., I. și S.C. A. S.R.L. și Intimații chemați în garanție E. și F..

Casează în parte decizia recurată și rejudecând, admite apelul, schimbă în parte sentința civilă nr. 11562/11.10.2016 a Judecătoriei Constanța, în sensul că:

Admite cererea în revendicare și obligă pe pârâta S.C. A. S.R.L. să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 88 mp identificată în raportul de expertiză J. cu notațiile b-c-5-d.

Stabilește linia de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtului S.C. A. S.R.L. ca fiind delimitată de punctele b-d pe o lungime de 7,42 m și d-5 pe o lungime de 10,42 m, astfel cu rezultă din același raport de expertiză (...)".

Înalta Curte reține că hotărârea care reprezintă titlul executoriu cuprinde o obligație susceptibilă de executare silită, în sensul art. 628 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc având prerogativa de a pretinde predarea bunului a cărei revendicare a fost admisă, astfel cum a fost delimitat fizic, prin hotărârea instanței de recurs.

Prin contestația la executare formulată, contestatorul a învederat că înțelege să conteste modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, arătând că, în mod greșit, s-a stabilit în sarcina sa aducerea terenului la starea inițială, cu suportarea cheltuielilor aferente manevrelor de măsurare a terenului, îndepărtarea resturilor vegetale și a deșeurilor de pe acest, în raport cu cele stabilite prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu.

Astfel, față de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, în realitate, contestatorul A. S.R.L. a învestit instanța cu o contestație la titlu, întrucât critică întinderea titlului executoriu, punând în discuție lămurirea acestuia prin stabilirea concretă de către instanță a obligațiilor ce îi revin, potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., instanța în favoarea căreia s-a declinat soluționarea cauzei avea prerogativa de a da o calificare juridică corectă cererii cu a cărei soluționare a fost învestită, prin raportare la petitele contestației și la scopul urmărit de părți, pentru ca ulterior, față de această calificare, să procedeze la verificarea competenței.

În aceste condiții, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 712 alin. (2) din același cod în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, constată că, în cauză, această instanță este Curtea de Apel Constanța.

Curtea de Apel Constanța, ca instanță competentă să soluționeze contestația la titlu, urmează să aprecieze cu privire la măsurile ce le va dispune în privința contestației la executare propriu-zisă, a cărei competență de soluționare aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâților, conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la titlu formulate de contestatorul A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații B. și C., în favoarea Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.