ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1839/2025

HOTĂRÂRE

22.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1839/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29.03.2024, pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 15.07.2021 în com. Movileni, jud. Olt, din culpă comună; exercitarea autorității părintești în ce îl privește pe minorul A., de către ambii părinți; stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, aceasta locuind în prezent în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord; obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din salariul minim garantat în plată în România, până la data împlinirii de către copil a vârstei de 18 ani; stabilirea unui program de realizare a relațiilor personale cu copilul; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, și anume acela de C..

Prin sentința civilă nr. 13869 din 11 decembrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

În considerentele hotărârii, această instanță a reținut că ultimul domiciliu comun al părților a fost Anglia, unde se află și reședința actuală a pârâtei, că domiciliul actual al reclamantului se află în loc. Movileni, precum și că acesta nu a făcut dovada că locuința sa efectivă s-ar află în comuna Chiajna.

Drept urmare, a apreciat că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ., în condițiile în care pârâta nu locuiește în țară, fiind competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 2534 din 10 iulie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că ultimul domiciliu comun al părților a fost în Regatul Unit al Marii Britanii, iar anterior în comuna Movileni, jud. Olt, conform susținerilor părților.

A mai constatat că, la momentul introducerii cererii de divorț, reclamantul locuia pe raza comunei Chiajna, astfel cum acesta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar că pârâta locuia în Regatul Unit al Marii Britanii, aspect ce ar fi fost confirmat de ambele părți.

În continuare, instanța a reținut că noțiunea de locuință trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală, neavând relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie domiciliul înscris în cartea de identitate, ci locuința faptică a părții.

Conchizând, instanța a făcut aplicarea acelorași dispoziții legale, anume art. 915 alin. (1) ultima teză din C. proc. civ., însă a stabilit competența de soluționare a cererii de divorț ca aparținând judecătoriei unde reclamantul își are locuința de fapt, iar nu domiciliul din cartea de identitate.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, la data de 29 martie 2024, sub nr. x/2024, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 15.07.2021, în com. Movileni, jud. Olt, din culpă comună; exercitarea autorității părintești în ce îl privește pe minorul A., de către ambii părinți; stabilirea locuinței copilului la domiciliul mamei, aceasta locuind în prezent în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord; obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din salariul minim garantat în plată în România, până la data împlinirii de către copil a vârstei de 18 ani; stabilirea unui program de realizare a relațiilor personale cu copilul; revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, și anume acela de C..

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, atât Judecătoria Buftea, cât și Judecătoria Slatina, aflate în conflict, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința reclamantului.

Astfel, Judecătoria Buftea a reținut că ultimul domiciliu comun al soților a fost în Anglia, țară în care reclamanta încă locuiește, în timp ce pârâtul își are domiciliul în localitatea Movileni, jud. Olt, neexistând înscrisuri doveditoare care să ateste că locuința în fapt a acestuia s-ar află în Chiajna, jud. Ilfov, așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată.

Judecătoria Slatina a reținut, însă, raportându-se la susținerile reclamantului, că acesta locuiește, încă de la întoarcerea în România, în anul 2023, în comuna Chiajna, dovadă în acest sens stând și faptul că și-a angajat un reprezentant convențional cu sediul în București, deci în proximitatea locului de reședință.

În cauză, având în vedere că ultima locuință comună a soților și locuința pârâtei nu se află în România, ci în Anglia, cum ambele părți au declarat în mod expres și neechivoc, devin incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că atunci "când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Or, reclamantul locuia, la data introducerii acțiunii în comuna Chiajna, str. x, D. nr. 3, jud. Ilfov, după cum acesta a afirmat în mod constat prin toate actele de procedură depuse la dosar. Totodată, nu poate fi ignorat nici faptul că, la dosarul Buftea, se află notele depuse de reclamant, prin care se arată că a locuit la adresa din Chiajna, menționată în cererea de chemare în judecată, în perioada 25.09.2023-31.05.2024, ulterior mutându-și locuința la o altă adresă din aceeași localitate, aspect pe care îl probează prin depunerea contractului de comodat pentru spațiul din com. Chiajna, str. x, jud. Ilfov. De asemenea, aceste informații, coroborate și cu alegerea unui reprezentant convențional din proximitatea locuinței unde se afirmă că locuiește reclamantul fac prezumția, până la proba contrară, care în cauză nu a fost realizată, că reclamantul își are locuința în fapt în com. Chiajna, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei comunei Chiajna, având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Buftea, în a cărei circumscripție teritorială se află locuința reclamantului.