ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2020

HOTĂRÂRE

24.09.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei înregistrate sub nr. x din 4 mai 1987 la Primăria Agnita, jud. Sibiu, din culpa exclusivă a pârâtului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b) și art. 383 C. civ. și art. 915-935 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 47 din 13 ianuarie 2020, Judecătoria Slatina a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 915 C. proc. civ., normă legală imperativă de la care nu sunt permise derogări, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, cu condiția ca la data introducerii acțiunii cel puțin unul dintre soți să locuiască în raza acelei instanțe.

Ca situație de fapt, s-a reținut că ultimul domiciliu comun al soților a fost în localitatea Agnita, unde reclamanta domiciliază în continuare, iar pârâtul este plecat la muncă în Anglia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Agnita a pronunțat sentința civilă nr. 132 din 10 iulie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că art. 915 C. civ. instituie o competență teritorială exclusivă, iar ultima locuință comună a soților a fost în Agnita, potrivit afirmațiilor reclamantei de la termenul de judecată din 25 mai 2020. Având în vedere că pârâtul are, în prezent, locuința în Marea Britanie, iar reclamanta domiciliază în jud. Olt, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slatina, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Slatina.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la 18 septembrie 2019, pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanta A. a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu B..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, în cazul în care cel puțin unul dintre soți mai locuiește în circumscripția instanței de la această locuință, iar dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu comun al părților.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de aplicarea diferită, de către instanțele aflate în conflict, a dispozițiilor legale menționate anterior la situația de fapt din dosar.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că ultimul domiciliu comun al părților a fost în Agnita, conform declarațiilor reclamantei consemnate în încheierea din 25 iunie 2020, iar pârâtul domiciliază în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Conform mențiunilor din cartea de identitate provizorie de la dosarul Judecătoriei Agnita, reclamanta locuiește în com Vâlcele, sat Vâlcele str. x, jud. Olt.

Raportat la situația de fapt reținută, se constată că niciuna dintre părți nu se mai află în locuința ce a constituit domiciliul comun, că pârâtul este stabilit în străinătate iar reclamanta locuiește în localitatea Vâlcele, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slatina, astfel că învestirea acestei instanțe s-a realizat cu respectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului.

Față de cele anterior expuse, constatând că la data sesizării instanței, reclamanta A. avea domiciliul în jud. Olt, Înalta Curte reține că în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (1), ultima teză C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.