ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2025

HOTĂRÂRE

22.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1835/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 31.10.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 18 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 373 lit. b) rap. la art. 379 alin. (1) C. civ. sau, în ipoteza acordului acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 373 alin. (1) lit. a) C. civ. rap. la art. 931 alin. (1) și (2) coroborat cu 927 C. proc. civ., păstrarea numelui C. de către reclamantă, obținut prin căsătorie — art. 383 alin. (2) C. civ., exercitarea autorității părintești în comun asupra minorilor B., și D., — art. 398 C. civ., stabilirea locuinței copiilor la reclamantă, în calitate de părinte cu care locuiesc în mod statornic — art. 400 alin. (1) C. civ., stabilirea, în sarcina pârâtului a contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învațătură si pregătire profesională a minorilor, în raport de veniturile ce le obține — art. 402 alin. (1) C. civ. coroborat cu art. 529 și urm C. civ.

Judecătoria Baia de Aramă, prin sentința civilă nr. 4 din 04 februarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., și a stabilit competența de soluționare a cauzei în raport cu ultima locuință comună a soților, despre care a reținut că s-ar afla în Timișoara.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 1071 din 13 mai 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia de Aramă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecarea cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Timișoara a reținut că soții au locuit ultima oară împreună în comuna Giroc, jud. Timiș, însă, conform copiilor actelor de identitate depuse la dosarul cauzei, ambii locuiesc în prezent în Baia de Aramă, jud. Mehedinți. Astfel, pârâtul locuiește în Baia de Aramă, str. x, unde are domiciliul și unde a semnat personal de primire citația pentru termenul de judecată din data de 13.05.2025, totodată neavând stabilită reședința la altă. Pe de altă parte, reclamanta domiciliază și lucrează în Baia de Aramă, unde locuiește de dinainte de data introducerii cererii de chemare în judecată, împreună cu cei doi copii minori rezultați din căsătoria părților.

În acest context, observând că domiciliul ambelor părți, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, este în localitatea Baia de Aramă, jud. Mehedinți, iar niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, a apreciat că judecătoria competentă, în acest caz, este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, instanțele aflate în conflict făcând aplicarea fie a tezei I, fie a tezei a II-a din dispozițiile art. 915 C. proc. civ., acestea apreciind diferit în legătură cu ultimul domiciliu comun al soților și cu privire la locuința pârâtului.

Astfel, potrivit art. 915 C. proc. civ., "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.".

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Noțiunea "domiciliu comun" conținută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. semnifică ultima locuință în care soții au conviețuit în mod efectiv și unde s-a desfășurat viața lor de familie, relevanță având, la stabilirea competenței teritoriale, locuința în fapt, iar nu cea menționată în cărțile lor de identitate.

În speță, se constată că, atât din cuprinsul cărților de identitate, al cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., cât și din cuprinsul întâmpinării depuse de pârâtul B. reiese că părțile, deși au avut ultima locuință comună în Timișoara, în prezent niciunul dintre aceștia nu mai locuiește la respectiva adresă. Astfel, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în anul 2018, când s-a mutat temporar la părinții acesteia din loc. Negoiești, jud. Mehedinți, a revenit apoi în Timișoara pentru ca, de la 01 ianuarie 2024, să se mute definitiv în Baia de Aramă, unde s-a și angajat. Cât îl privește pe pârât, acesta a menționat că domiciliază în Baia de Aramă, str. x, jud. Mehedinți, neexistând date la dosar din care să reiasă că pârâtul locuiește în fapt la o altă adresă (reclamantă afirmând că pârâtul lucrează în Timișoara, însă că nu cunoaște adresa unde acesta locuiește).

În acest context factual, se exclude incidența în speță a primei teze prevăzute în art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, cum la data demarării litigiului, respectiv 31.10.2024, atât reclamanta cât și pârâtul aveau domiciliul în Baia de Aramă, județul Mehedinți, iar la dosar nu au fost depuse dovezi care să ateste că locuința efectivă a pârâtului s-ar află în Timișoara, în cauză, este incidentă ipoteza prevăzută de art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea că, atunci când niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Or, în cauză, pârâtul are domiciliul în Baia de Aramă, str. x, jud. Mehedinți, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Baia de Aramă, instanță competentă să soluționeze cererea de divorț dedusă judecății.

Cât privește cererile accesorii, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minori, pensie de întreținere, în conformitate cu prevederile art. 919 raportat la art. 123 C. proc. civ., acestea urmează a se judeca de instanța competentă pentru cererea principală, care este, așa cum s-a arătat anterior, Judecătoria Baia de Aramă.

În raport cu toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia de Aramă.