ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1824/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 13.01.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la acoperirea prejudiciului moral și material estimat la suma de 10.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

Sentința pronunțată de judecătorie Prin sentința civilă nr. 778 din 31 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu, și a anulat cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale privind pe reclamantul A. și pe pârâtul B., ca netimbrată.

Decizia pronunțată de tribunal Prin decizia civilă 955 din 8 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a dispus respingerea apelului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 273R din 19 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins recursul promovat de către recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 955A/08.04.2025, pronunțate în dosarul nr. x/2025 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A., susținând că decizia curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, cu încălcarea dreptului la apărare al pârâtului, care nu a prezentat nicio poziție procesuală în cauză. Totodată, a arătat că instanța a omis să analizeze probele depuse de acesta, fiindu-i, astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil. În fine, a mai susținut că instanța a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)." Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (…)." Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează: "(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)." Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 273R din 19 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 955A/08.04.2025, pronunțate în dosarul nr. x/2025 de Tribunalul București, secția a V-a civilă. Astfel, în speță, recurentul supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.