ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a solicitat admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției dispuse de Inspecția Judiciară.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 123 din 31 ianuarie 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată. A respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 123 din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerii căii de atac.

Soluția și considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de recurs Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Astfel, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. În speță, reclamantul A. a solicitat desființarea rezoluției de clasare nr. C23-188 din data de 24.02.2023 emisă de Inspecția Judiciară, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă. Prin hotărârea nr. 123 din data de 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, constatând că rezoluția contestată este temeinică și legală. Prevederile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, așadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la 30.03.2023, stabilesc că hotărârile pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București prin care se soluționează contestațiile împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început. Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale reiese, fără dubiu, faptul că, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, recursul declarat împotriva hotărârilor pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în această materie este inadmisibil, hotărârile pronunțate fiind definitive, prin raportare la prevederile art. 46 alin. (6) din actul normativ antereferit. Înalta Curte reține că exercitarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. O atare concluzie nu prejudiciază drepturile părților, ci dimpotrivă, acestea au posibilitatea de a-și adapta conduita procesuală la dispozițiile legii, ceea ce răspunde rigorilor unei proceduri echitabile. Pentru considerentele expuse, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.