ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1715/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea, înregistrată la data de 16 septembrie 2024, sub nr. x/2024, pe rolul Judecătoriei Sibiu, secția civilă, contestatorii A., B. și C., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, au solicitat: suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea actelor cu privire la executarea silită efectuate în dosarul x din data de 26 august 2024 pentru recuperarea sumei de 1.851.717 RON în baza actelor administrative nr. 127488 din data de 18 iunie 2024, emise de A.N.A.F. - D.R.G.F.P. Brașov - A.J.F.P. Sibiu - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Fizice și în totalitate a încheierilor nr. 67223 din 28 iunie 2024 înscrise în CF Sibiu; obligarea intimate la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și art. 718 C. proc. civ., precum și cele ale art. 213, art. 260, art. 261 și următoarele din Legea nr. 207/2015.

La data de 11 februarie 2025, contestatorii au depus o precizare a contestației la executare, solicitând introducerea în cauză a altor persoane și completând capetele de cerere cu: constatarea nulității absolute a executării silite în raport cu soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015; constarea nulității vânzării la licitație, ca urmare a faptului că titlul pus în executare a fost ulterior promisiunii de vânzare-cumpărare deținute de către contestatori; anularea actelor de adjudecare cu privire la imobilele CF Sibiu.

2.1. Judecătoria Sibiu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2149 din data de 15 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În fundamentarea acestei soluții, Judecătoria Sibiu, secția civilă a reținut că, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul/sediul debitorului, astfel cum reiese din art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a reținut că debitoarea D. avea domiciliul în Brașov la data sesizării organului de executare, astfel că instanța de executare este Judecătoria Brașov.

În plus, a apreciat că, din dispozițiile art. 651 C. proc. civ., se desprinde principiul unicității instanței de executare, având în vedere dispozițiile alin. (3) care prevăd că toate incidentele apărute în cursul executării silite se soluționează de aceeași instanță și numai în mod excepțional de o altă instanță, dacă legea prevede în mod expres altfel.

Astfel, a arătat că, în cauză, Judecătoria Brașov a soluționat o altă contestație la executare formulată de către debitoare, ce a format obiectul dosarului nr. x/2019

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 6486 din 11 iulie 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție și a constatat că a intervenit suspendarea de drept a judecății până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Brașov, în esență, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) Codul de procedură fiscală, acolo unde acest act normativ nu dispune, se aplică prevederile C. civ. și ale C. proc. civ., republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori.

Totodată, instanța avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Prin urmare, a constatat că, în speță, competența de soluționare a contestației la executare revine instanței de executare și va fi determinată potrivit regulilor din dreptul comun, mai exact potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Sub acest aspect, a apreciat că prezenta contestație se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) C. proc. civ., fiind contestată executarea silită imobiliară având ca obiect bunuri imobile aflate în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sibiu.

De asemenea, a reținut că din dispozițiile art. 651 C. proc. civ. nu rezultă competența exclusivă a instanței care a soluționat un incident în cadrul executării silite de a soluționa toate cererile ulterioare, textul legal invocat prevăzând cu titlu de excepție situația în care o dispoziție legală prevede competența alternativă.

În consecință, a arătat că, în prezenta cauză, competența de soluționare a contestației la executare este una alternativă, iar alegerea a revenit contestatorilor care au înțeles să învestească Judecătoria Sibiu.

În plus, a considerat că, pe lângă alegerea de competență, aceasta a rămas câștigată Judecătoriei Sibiu și ca urmare a faptului că nu a fost invocată excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în ședința publică din data de 11 februarie 2025 instanța a reținând că procedura de citare este legal îndeplinită și acordând termen în vederea comunicării precizării contestației depuse de reprezentantul convențional al contestatorilor, fără a-și verifica competența.

Prin urmare, a apreciat că, dat fiind că a fost depășit primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, competența a rămas câștigată iar instanța nu mai avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu, secția I civilă și Judecătoria Brașov și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite a celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sibiu, secția civilă a dat eficiență prevederilor art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Brașov a făcut aplicarea art. 714 alin. (2) C. proc. civ., reținând, totodată, și că prima instanță a invocat excepția necompetenței teritoriale după împlinirea termenului în care aceasta putea fi ridicată.

Obiectul litigiului îl reprezintă contestația la executare (în cadrul căreia a fost solicitată și suspendarea executării) formulată de contestatorii A., B. și C., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, executarea silită vizând mai multe apartamente cu privire la care contestatorii au precizat că au achitat contravaloarea lor în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu debitoarea D..

În cauză, imobilele obiect al executării silite în raport cu care s-a formulat prezenta contestație la executare sunt situate în localitatea Sibiu, județul Sibiu, iar contestația la executare este formulată de persoane terțe de executarea silită, conform dispozițiilor art. 713 alin. (5) C. proc. civ., cărora li se aplică aceleași norme legale în privința instanței competente să soluționeze contestația la executare.

Este adevărat că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, instanță care, în acord cu dispozițiile art. 651 alin. (1) este, de principiu, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Însă, dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. statuează că:

"În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

Pe cale de consecință ipoteza prevăzută de art. 714 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă o derogare de la principiul unicității instanței de executare instituit de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., nefiind aplicabile, în cauză, nici dezlegările referitoare la acesta date prin Decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021.

Prin urmare, textul legal instituie o competență teritorială alternativă în cazul unei situații particulare, respectiv atunci când executarea silită poartă asupra unui bun imobil, iar acest bun imobil se află situat în circumscripția teritorială a unei alte curți de apel decât cea în raza căreia se află instanța de executare.

În concret, în cazul urmăririi silite imobiliare de față, sunt deopotrivă competente, în sensul art. 714 alin. (2) C. proc. civ. Judecătoria Brașov, ca instanță de executare de la domiciliul debitoarei, dar și Judecătoria Sibiu, ca instanță de la locul situării imobilului obiect al executării silite, fiind întrunită cerința legală obligatorie a situării celor două judecătorii, ambele competente, în circumscripția unor curți de apel diferite, pentru a deveni incident textul legal menționat (Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Alba Iulia).

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În această situație, contestatorii și-au manifestat voința procesuală în sensul învestirii instanței de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Sibiu, secția civilă, în acord cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., privind alegerea de competență, coroborate cu cele ale art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.