ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1605/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă sub nr. x/2023, la 24.07.2023, reclamantul Consiliul general al Municipiului București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7000 iei, reprezentând "plată nedatorată".

Prin sentința civilă nr. 220 din 28 februarie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând, în esență, în motivare, că față de valoarea obiectului cererii deduse judecății, în raport de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., competența materială aparține judecătoriei, și având în vedere că domiciliul pârâtului este în Brașov, competența teritorială aparține Judecătoriei Brașov.

Prin sentința civilă nr. 5636/2024 din 05 iunie 2024, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, reținând în motivare că plata efectuată după sesizarea organului de executare constituie o plată circumscrisă unei executări silite, motiv pentru care, în ipoteza desființării titlului executoriu, instituția aplicabilă este întoarcerea executării, incidentă și în cazul de față în care se solicită restituirea unei sume ce a fost reținută în dosarul execuțional nr. x/2019 al B.E.J. "B.". Cum Judecătoria sectorului 5 București, prin încheierea de ședință din 27.08.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditorul A. și pe debitorul Consiliul General al Municipiului Bucuresti, în aplicarea prevederilor art. 724 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența aparține Judecătoriei sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 2607 din 13 martie 2025, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile speciale de competență instituite de art. 724 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod privitoare la competența instanței de executare, ci este aplicabilă regula generală în materia competenței teritoriale, instituită de art. 107 din C. proc. civ. în raport de care competența revine Judecătoriei Brașov.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele argumente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, initial, pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, reclamantul Consiliul general al Municipiului București a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 7000 RON, prezentând plată nedatorată, în temeiul prevederilor art. 1341-1344 art. 1635 și art. 1649 din C. civ.

Declinarea de competență dispusă de către Tribunalul București, secția a IV a civilă a vizat competența materială a acțiunii raportat la valoarea obiectului cererii deduse judecății care se afla sub pragul de 200 000 RON, și care, în aplicarea art. 94 alin. (1) lit. j) din C. proc. civ., revenea, în primă instanță, judecătoriilor, iar în privința competenței ratione loci, raportat la domiciliul pârâtului, în temeiul art. 107 din C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Brașov este competentă în soluționarea pricinii.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, referitor la competența teritorială, reținând că plata efectuată de bună voie, înainte de sesizarea organului de executare, în baza unei hotărâri judecătorești desființate ulterior acestei plăți în căile de atac, nu face obiectul unei întoarceri a executării, ci atrage incidența dispozițiilor art. 1344 și art. 1635 din C. civ. privitoare la plata nedatorată, a dat eficiență împrejurării că, în cauză, plata a fost efectuată după sesizarea organului de executare și ca atare, aceasta constituie o plată circumscrisă unei executări silite, fiind aplicabilă instituția întoarcerii executării care, prin dispozițiile art. 724 coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., reglementează o competență de ordine publică în favoarea instanței de executare.

Cum prin încheierea din 27.08.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria sectorului 5 București a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de Biroul executorului judecătoresc B. la cererea debitorului A., pentru creditorul Consiliul general al Municipiului București, a declinat competența teritorială în soluționarea cauzei în favoarea acestei judecătorii, ca instanță de executare, în aplicarea art. 724 și art. 651 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ. "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților". Textul legal consacră principiul disponibilității, specific dreptului civil, care, pe de o parte, presupune că părțile au posibilitatea de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele de apărare, iar pe de altă parte, presupune faptul că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării.

Totodată, conform art. 22 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., "(4). Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora".

În cauză, reclamantul a indicat natura și obiectul acțiunii.

Astfel, se reține că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 1341-1344 și art. 1635-1749 din C. civ. și motivată corespunzător temeiului juridic invocat, potrivit manifestării de voință a reclamantului .

Prin urmare, reclamantul a dedus judecății o acțiune întemeiată pe instituția plății nedatorate, reglementată de dispozițiile art. 1341-1344 și art. 1635-1749 din C. civ. și a motivat pretențiile deduse judecății de împrejurarea că prin decizia definitivă nr. 1410 din 18 mai 2021 Tribunalul București, secția a V a civilă a anulat, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 03.10.2019 și a tuturor actelor subsecvente din dosarul de executare nr. 2912/2019 al BEJ B. cu privire la suma de 7000 RON reprezentând onorariu executor și a respins capătul de cerere privind întoarcerea executării pentru suma de 7000 RON, iar prin 04 aprilie 2020, ca urmare a înființării popririi, a fost consemnată în contul executorului judecătoresc suma de 8020 RON reprezentând cheltuieli de executare, suma poprită fiind achitată.

Ca atare, reclamantul a apreciat că având în vedere că există dovada consemnării sumei de 8200 RON prin poprirea conturilor bancare raportat la motivul reținut de instanță pentru respingerea capătului de cerere privind întoarcerea executării - nedepunerea extrasului de cont- se impune obligarea pârâtului A. la restituirea sumei de 7000 RON.

În respectarea principiului disponibilității, astfel cum este reglementat de art. 9 C. proc. civ., având în vedere pretențiile cu care reclamantul a înțeles să învestească instanța, temeiul juridic invocat, precum și faptul că, în calificarea juridică a pretențiilor părții, judecătorul nu poate schimba temeiul juridic de care se prevalează aceasta (conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ.), Înalta Curte constată că soluționarea prezentei cauze nu intră în sfera executării silite, reglementate de art. 724 și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În continuare, cât privește criteriile de determinare a instanței competente teritorial, regula de drept comun în această materie se regăsește în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula înscrisă în art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În cauză, pârâtul A. are domiciliul în Brașov, Str. x, astfel cum reiese din referatul din 15.09.2023 întocmit cu ocazia interogării de către Tribunalul București, secția IV-a civilă a bazei de date de D.E.P.A.B.D.

În consecință, văzând dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. conform cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul" și cum domiciliul pârâtului se află în județul Brașov, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Brașov, competența de soluționare aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.