ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani, secția I civilă la 21 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței să constate existența dreptului de proprietate al pârâtei asupra autoturismului, capacitate cilindrică 1573 cmc, cu numărul de înmatriculare x, începând cu 20.12.2002.

Prin sentința civilă nr. 2664 din 21 noiembrie 2023, Judecătoria Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tecuci, reținând, în esență, în motivare, că față de obiectul cererii deduse judecății și având în vedere că nu au putut fi evidențiate elemente care să atragă incidența normelor procedurale care să stabilească o competență teritorială alternativă a instanțelor de judecată, prin raportare la împrejurarea că din procesul-verbal din 23.03.2023 reiese că domiciliul pârâtei B. este începând cu 20.07.2004 în municipiul Tecuci, județul Galați, în aplicarea prevederilor art. 107 din C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Tecuci.

Prin sentința civilă nr. 1513/2025 din 08 mai 2025, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoșani, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că necompetența teritorială a Judecătoriei Botoșani nu a fost invocată de pârât printr-o întâmpinare, ci de către instanță din oficiu. Or, invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Botoșani s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ. care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fata primei instanțe.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate existența dreptului de proprietate al pârâtei pentru autoturismul, capacitate cilindrică 1573 cmc, cu numărul de înmatriculare x, începând cu 20.12.2002.

Înalta Curte reține că ambele instanțe care și-au declinat reciproc competența, au dat o calificare juridică exactă cererii de chemare în judecată, după motivele de fapt și de drept dar și scopul urmărit de reclamant prin demersul inițiat. Însă, au apreciat diferit caracterul normei de competență încălcate.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competentă verifică modul în care au fost respectate normele de competență propriu-zise precum și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Potrivit dispozițiilor art. 130 din C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) din actul normativ menționat, respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă sau când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Pentru toate celelalte situații, dispozițiile art. 129 alin. (3) prevăd că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii" iar potrivit alin. (3) "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Astfel, legiuitorul a reglementat expres termenele și condițiile în care se poate invoca necompetența teritorială, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată.

Înalta Curte reține că, în cauză, față de obiectul cererii de chemare în judecată, necompetența este de ordine privată, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, rezultă că, în situația în care a fost învestită o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la instanța competentă potrivit legii. Într-o astfel de situație, instanța nu poate invoca, din oficiu, excepția de necompetență.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta B. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale nici prin întâmpinare și nici la termenul de judecată din ședința publică de la data din 21 noiembrie 2023 când părțile au lipsit. În acest context, Judecătoria Botoșani a invocat, din oficiu, o excepție relativă, fără a avea vreo prerogativă legală în acest sens și fără a sesiza că a rămas competentă să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o astfel de excepție.

Pentru considentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 129 și art. 130 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.