ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1567/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/17.07.2023 privind pe creditoarea B. S.A. și pe debitoarea C..

Judecătoria Brașov, prin sentința nr. 5592 din 20 iunie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea prevede altfel.

Din adresa nr. x/06.06.2025 a Inspectoratului General pentru Imigrări reiese că debitoarea C., cetățean srilankez, nu mai figurează după data de 18.01.2025 în evidența activă a I.G.I.

În considerarea acestor împrejurări, având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată la data de 20.05.2025, competentă teritorial este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul creditorului, adică Judecătoria Sectorului 6 București.

Judecătoria Sectorului 6 București, prin sentința nr. 5733 din 8 iulie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că ultima adresă de reședință activă a debitorului din data de 18.01.2025 a fost în localitatea Brașov, însă în adresa I.G.I. nu se precizează că acesta a părăsit țara sau că ar locui la altă adresă sau în altă țară; pe cale de consecință, rezultă că debitorul locuiește la aceeași adresă, fără forme legale.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea ultima reședință cunoscută în orașul Brașov, județul Brașov, rezultă că Judecătoria Brașov este instanța de executare, competentă material și teritorial a soluționa și cererea de încuviințare a executării silite, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 6 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului constă în cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.07.2025, de către petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., prin care s-a solicitat încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. x/17.07.2023 privind pe creditoarea B. S.A. și pe debitoarea C..

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Brașov și, respectiv, Judecătoria Sectorului 6 București, a fost generat de aplicarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor". Astfel, când au analizat competența, Judecătoria Sectorului 6 București s-a raportat la ultima reședință cunoscută a debitoarei, iar Judecătoria Brașov a avut în vedere sediul creditoarei.

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci și la reședința persoanei fizice. Totodată, dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că,,(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte mai reține că, în plan procesual, finalitatea dispozițiilor din C. civ., menționate anterior, este aceea ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a se da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

Noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate.

În cauza pendinte, se constată că debitoarea C., cetățean srilankez, nu mai figurează după data de 18.01.2025 în evidența activă a I.G.I., cu reședința activă în mun. Brașov, strada x nr. 30, astfel cum rezultă din adresa nr. x/06.06.2025 a Inspectoratului General pentru Imigrări.

În condițiile în care cererea de executare silită a fost formulată la data de 20.05.2025, este lipsită de fundament prezumția Judecătoriei Sectorului 6 București în sensul că debitoarea ar mai locui în raza instanței în care a avut ultima reședință cunoscută, o atare împrejurare neputând fi presupusă, în condițiile în care nu rezultă din probe certe. Astfel, nu se poate reține puterea de a naște probabilitatea faptului pretins în lipsa unui raport de cauzalitate între faptul cunoscut și faptul necunoscut.

Față de aceste aspecte, în cauză devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1), teza II C. proc. civ., competența instanței de executare stabilindu-se în raport cu sediul creditoarei B. S.A., care se află în București, șoseaua x nr. 15 D.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, instanța de executare de la sediul creditoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.